Alegatorul si bunul alegator

Introducerea sufragiului universal in Romania interbelica a declansat in epoca o multime de discutii. Cum, initial, femeile erau excluse de la vot, feministele au reactionat cu indignare. Analfabetii, si ei discriminati uneori, s-au aratat mai intelegatori. Mai ales ca nu stiau sa intocmeasca petitii. Semnatura lor aducea cu o cruce. Sau cu un "x".

Cine ar fi crezut ca, dupa atatea decenii de la acele intamplari senzationale, vom reveni la dezbateri asemanatoare? Asadar, de ce ar mai vota diaspora – se intreaba unii – de vreme ce se afla atat de departe de granitele Romaniei? Cand Alianta DA marea salariile patriotilor din tara cu banii capsunarilor, doar liberalului Daniel Daianu i se parea ceva suspect. Apoi, de ce ar mai fi primiti la urne tiganii, cei care nu contribuie decat cu infractiuni la PIB-ul national? Dar pensionarii de ce ar mai avea voie sa aleaga, stiind ca batranetea inseamna mai degraba neputinta? Si, la urma-urmei, de ce s-ar mai pronunta femeile? Parca tot raul din societatea moderna s-a ivit din momentul in care femeile au primit drepturi egale cu barbatii.

Interesant este ca nici grecii, inventatorii democratiei, nu credeau ca toti oamenii pot alege in deplina cunostinta de cauza. In antichitate, Platon aprecia ca democratia este accesibila doar popoarelor civilizate. Prostii nu pot fi democrati. Ei trebuie doar condusi.

Nestiutori in ale filosofiei antice, comunistii au dat – dupa 1946 – drept de vot tuturor cetatenilor romani, indiferent de sex, etnie, convingeri religioase ori grad de inteligenta. Dar sufragiul universal devenise o mascarada. Indiferent cum votai, iesea cine decidea partidul. Pe la finele anilor ’80, in plina criza, existau judete (precum Salajul) unde, la alegeri, nu se consemna niciun vot impotriva reprezentantilor PCR. Ce minune! I-a pedepsit cineva, dupa 1990, pe cei care falsificau mereu optiunile romanilor?

Intorcandu-ne in perioada interbelica, legionarii visau tot un partid unic, un om nou, ba chiar si eliminarea exploatarii omului de catre om. Cu toate acestea, in viitorul stat corporatist, ideologii gardisti nu ar fi oferit drept de vot tuturor. Astfel, de pilda, taranii ar fi votat doar in chestiunile legate strict de agricultura. In problemele esentiale pentru tara, ar fi fost consultati doar romanii destepti. Dar cine a descoperit criteriul desteptaciunii?

Multi intuiesc ca marele defect al democratiei este acela ca devii deseori prizonierul alegerilor altora. E dezamagitor sa votezi cu Ratiu, dar sa castige Iliescu. E frustrant sa te procopsesti cu basca de proletar, cand ai fi preferat papionul aristocratului. Dar asa a decis majoritatea. Desi, poate, ar fi fost mai bine invers.

Probabil, intr-un viitor mai apropiat decat credem noi acum, vor fi impuse alte solutii. Exista teorii care anunta colectivitati restranse arondate unor proiecte specifice, societati stratificate pornind de la tipurile de oameni sau imperii ale mintii. Poate ca mediul virtual va redefini rolul statului si va reconsidera statutul si valoarea propriei noastre alegeri. De ce sa traiesti mereu in lumile construite/distruse de altii?