Am avut niste ministri

S-a incheiat un experiment. Acela al mult doritilor ministri de la Iasi, carora le clamasem nevoia inainte de 2004, pentru a sprijini interesele iesenilor in Guvern. S-a intimplat ceea ce ne-am temut in urma cu un an si jumatate. Chiuariu si Adomnitei au devenit personajele principale ale "Academiei Catavencu"! Inceput cu dreptul, prin Mihai Razvan Ungureanu, experimentul ministrilor ieseni s-a incheiat cu Cristian Adomnitei, scos pe faras, in urma unei succesiuni de gafe, dupa dezastruosul bilant al lui Tudor Chiuariu. Si fiindca nu este important cum incepi, ci mai degraba cum termini, mai ales in contextul in care deja se compun si recompun guverne, s-ar putea ca un nou nume de la Iasi sa trezeasca mult timp ilaritate la Bucuresti, indiferent cu citi bani va sponsoriza Fenechiu campaniile electorale. Mass-media a pus deja o eticheta gastii la fel de grea precum a baronilor sau a coruptiei din PSD. A te asocia cu Fenechiu inseamna a avea costuri mai mari decit beneficiile de pe urma banilor lui.

Cum au ajuns atit de celebri? Misterul luarii deciziilor in PNL si al criteriile care stau la fundamentarea lor a crescut legenda "ocultei de la Iasi". De pilda, nu am inteles pentru ce a fost demis Adomnitei: pentru zborul cu elicopterul in interes personal, votul din Parlament sau razgindirea in fata crizei ulterioare? Poate numai loviturile de imagine suferite de PNL au contat si nici un alt criteriu. La fel ca atunci cind Adomnitei, Chiuariu si David au ajuns ministri. Decizia luata pe culoarele de la Palatul Victoria la inceputul lui 2007 a oferit mai multe rinduri de "nasi" tripletei de ministri de la Iasi, tocmai pentru ca nu s-a lamurit nimeni daca a fost la mijloc sprijinul lui Bogdan Olteanu, o rasplata pentru Fenechiu sau alte capricii si calcule. In interiorul unui partid cu mecanisme decizionale blocate este usor sa atribui ceva unui grup cu o minima coerenta.

Oricum, sa observam dezlantuirea mediatica. Comparat cu Adomnitei, Chiuariu a produs incomparabil mai multa degringolada in statul de drept, a fost mult mai conectat la un cerc tulbure de interese, menit sa faca zob orice proceduri si legi care dadeau coerenta marilor dosare din justitie. Chiuariu a fost mult mai nociv, dar impotriva lui nu a existat atita vehementa, ceea ce arata si pozitionarea marilor trusturi de presa si a intereselor celor care le finanteaza. Evaluarea activitatii lui Chiuariu a fost realizata mult mai obiectiv, punind in balanta criteriile si cerintele Comisiei Europene si tsunami-ul legislativ anti-reforma promovat in scurt timp. Ceea ce a ramas in urma ministeriatelor acestor ministri este impresia unei lipse acute de discernamint.

La sfirsitul mandatului, avem si raspuns la intrebarea: pe cine au reprezentat acesti ministri? Iesenii nu s-au raportat la ei ca la "ministrii nostri". Dupa Chiuariu nu a plins nimeni. Dimpotriva. Popularitatea lui a fost si a ramas egala cu zero, de aceea si-a luat bagajele si s-a mutat sa candideze la Bacau. Adomnitei a primit o lectie usturatoare a piruetelor facute in jurul lui Fenechiu – PSD la alegerile locale. Problema nu este doar a unui oras imbatrinit, provincializat si nostalgic dupa Iliescu, cum ramine Iasul, cit a unei lectii de dezamagire oferita din partea "tinerelor sperante" ale politicii locale, care accepta legarea de subtiori a fringhiilor unor papusari. Propulsarea in scena a unor tineri neexperimentati, superficiali, pare la fel de nociva precum mentinerea unora imbatriniti in rele. Solutia ar fi ca partidele sa inteleaga sa schimbe ceva in modul de atragere, selectie si utilizare a cadrelor. In momentul de fata, banii fac mai mult decit competenta, relatiile mai mult decit competitia, ceea ce arata cit de bolnave sint partidele (iesene).