Ascensiunea Iranului

O data cu Revolutia Islamica din 1979, Iranul a stirnit din ce in ce mai multe ingrijorari pe plan international. Fiind vorba despre cel de-al doilea rezervor de petrol al lumii, Iranul a fost tratat de cele mai multe ori cu manusi de comunitatea internationala. Insa, de citiva ani buni, demersurile acestuia de a se impune ca lider regional reusesc sa ingrozeasca de-a binelea.
Ascensiunea Iranului a inceput sa atinga apogeul o data cu invazia americana in Irak. Prin inlaturarea lui Saddam Hussein, administratia Bush a reusit sa mobilizeze majoritatea siita din Irak, si o data cu ea, relatiile dintre siitii din diferite tari ale Orientului Mijlociu. Intr-un context politic prielnic, cei aproape 140 de milioane de siiti au reusit sa obtina din ce in ce mai multa putere asupra sunnitilor. Nucleul dur se afla fara indoiala in Iran, unde 90% din cele 70 de milioane de iranieni sint siiti. Politica siitilor iranieni de a se impune e simpla: ei sponsorizeaza atit programele umanitare din zona, cit si miscarile militare radicale precum Hezbollah sau Hamas, incercind sa amplifice cit mai mult conflictele din Irak, teritoriile palestiniene, Afganistan si, mai nou, Liban.
Multi cred ca prin incurajarea conflictelor, Iranul incearca sa distraga atentia de la programul sau nuclear, acum cind este clar pentru toata lumea ca posibilitatile de negociere s-au epuizat. Timp de patru ani, europenii au negociat cu ambitiile nucleare ale Iranului, insa singurul rezultat concret a fost mai mult ragaz pentru Teheran sa avanseze in proiectele de a obtine arma nucleara. Singura posibilitate de a opri ambitiile nucleare iraniene ar fi o sanctiune din partea Consiliului de Securitate al ONU. Insa Rusia si China, principalii parteneri economici ai Iranului si membri permanenti ai Consiliului, cu drept de veto, par dispusi sa faca jocurile Teheranului. O eventuala sanctiune ar presupune interdictia adresata oficialitatilor iraniene de a calatori in afara tarii dar si interzicerea vinzarii de materii necesare programului nuclear iranian si rachetelor iraniene, poate chiar interzicerea comertului cu petrol si gaz. Ultima varianta ar putea afecta atit economia iraniana, cit si cea a tarilor occidentale, ceea ce face cu atit mai dificila decizia unei sanctiuni.
Altii considera ca politica de haos controlat pe care o dezvolta Iranul in zona are ca scop incercarea de a se institui ca lider regional. Incurajind lupta siitilor din diferite tari, Iranul ar putea crea state satelit in jur, fiind convins ca siitii nu isi vor indrepta niciodata armele catre fratii cu aceeasi dogma religioasa. In acest context, iese in evidenta scopul declarat al presedintelui iranian de a sterge Israelul de pe harta si de a determina retragerea trupelor americane din zona.
Insa ceea ce face ca accensiunea Iranului sa fie mai fulminanta este tocmai ineficienta statelor occidentale de a o opri. Politica de negociere a statelor europene nu au dat prea multe roade, iar in plus, Europa ezita cind este vorba de a contribui cu soldati pentru a mentine pacea in regiune si a forta dezarmarea Hezbollah-ului, fiul de suflet al Iranului. Statele Unite ale Americii par extrem de epuizate dupa interventia militara in Irak, incit cu greu si-ar mai permite un nou atac de o asemenea anvergura. In plus, inclusiv din interiorul tarii, vocile devin din ce in ce mai critice la adresa politicii externe a administratiei Bush. Nu putini sint cei care cred ca SUA au tinut partea Israelului mult prea mult timp si au platit un pret mult prea mare pentru acest lucru. In schimb, Israelul este dispus sa sa dezarmeze cu orice pret Hamas si Hezbollah, organizatii cu renume in lumea araba pentru curajul de tine piept „regimului sionist”. Mai mult, exista legaturi certe intre conflictul actual din Liban si cel din Irak, pe ambele fronturi luptind palestinieni, iar unele voci chiar pun invazia Irakului pe seama lobby-ului israelian din Congresul american.
Ceea ce vrea acum Iranul este sa constientizeze lumea ca are un cuvint greu de spus in fiecare conflict din Orientul Mijlociu. Autoritatile de la Teheran simt o foarte mare placere atunci cind afirma ca cel de-al treilea razboi mondial a inceput, iar Iranul este acum unul din cei mai importanti pioni. In plus, conflictul si haosul nu ii deranjeaza. Pentru ca presedintelui Mahmoud Abbas, „principala misiune a revolutiei noastre este sa pregatim calea reaparitiei celui de-al 12-lea imam, Mahdi”, o pesonalitate extrem de importanta pentru siiti, despre care se spune ca sta ascuns inca din 873. Iar Mahdi nu poate veni oricum, ci, potrivit extremistilor, doar in momente de adevarata incercare pentru fortele binelui.