Bluful european

Raportul pe Justitie al Comisiei Europene s-a dovedit un mare bluf. Fixat cu multe luni inainte, supus unor discutii publice interminabile, invocat de politicieni dupa cum le-a convenit, pasat diplomatic de responsabilii europeni, raportul a fost utilizat ca un atu la un joc de poker, pentru a convinge partea romana sa actioneze, cind in realitate a fost o mina moarta. Exersati in acest joc, siretii politicieni romani au fost de neimpresionat. De pe 23 iulie 2008, in mod oficial, a disparut definitiv ideea de eficacitate a presiunilor europene pentru modernizarea institutiilor statelor nou aderate. Ideea ca un stat avanseaza mai rapid in interiorul Uniunii decit in afara ei s-a dovedit o fictiune, un semnal care va ridica standardele de aderare pentru viitoarele candidate. Romania regreseaza, pe zi ce trece, in interiorul UE, la nivelul statului de drept, prin masuri politice ale parlamentarilor romani demne de Congo, fara sa mai existe posibilitatea unei influentari.

Resemnata, Europa pare sa ne lase, dezgustata, sa ne continuam jocul nostru la cacealma. In fond, nu-i putem acuza pe birocratii europeni, cit, mai direct, pe acelasi popor roman. La urma urmei, nu birocratii de la Bruxelles l-au votat in proportie de 49% la alegerile prezidentiale pe un individ ca Adrian Nastase si sint gata, acum, sa-i acorde un nou mandat de parlamentar, nu ei au ales pe Miron Mitrea si alti "intangibili" de acelasi soi.

Exista o complicitate colectiva in situatia de fata. Poporul roman nu este o victima, este, la rindul sau, responsabil de nedreptatile care i se fac. Or fi Parlamentul, CSM-ul, Guvernul de vina prin masurile directe, insa cei care i-au cocotat pe politicieni in functiile din care pot decide sint electorii romani. Iar daca in aceasta toamna ii vom revedea realesi, in diferite colegii uninominale, pe cei care acum fac tot posibilul sa scape de catuse cu ajutorul institutiilor si protectiei politice, atunci romanii nu trebuie sa mai spuna nimic si sa-si accepte propria lor vinovatie, prin omologarea hotiei prin vot.

Un sentiment de zadarnicie se contureaza. Pina la urma, pentru ce am intrat in UE? Ca sa putem lua credite de consum, masini ultimul tip si sa ne facem concediile fara viza ori sa ne cautam locuri de munca mai bine platite in strainatate? Cam asta este, deocamdata, bilantul palpabil al "europenizarii" Romaniei. Statul roman, institutiile sale au ramas aceleasi. Dar nu poate exista prosperitate reala fara justitie, nu poate exista dezvoltare durabila fara reguli egale pentru toti. Mai devreme sau mai tirziu, injustitiile se vor deconta. Sa vedem in capul cui.