Boc si Mao

Ce au Boc si Mao in comun? Fireste, deloc ideologia, nici cele trei litere ale numelor, ci ceva mult mai grav: irationalitatea economica. Imi amintesc un documentar genial despre comunismul chinezesc pe vremea raposatului Mao. Pentru a mari productia de grine la hectar, sute de milioane de chinezi au fost pusi sa omoare vrabiile. Campania "cine ucidea mai multe vrabii" a durat pina cind omizile, ramase fara pradatori, s-au inmultit exponential si au mincat recoltele. Tot Mao, dorind sa faca din China un mare producator de otel, i-a obligat pe sutele de milioane de chinezi sa-si topeasca tigaile si cutitele pentru a preda metalul statului. Rezultatul? Un aliaj de foarte proasta calitate, din care nu se putea exporta, nici nu se putea realiza nimic.

Care ar fi una dintre pilde? Cum poate un stat sa-si subutilizeze capitalul uman si sa consume resurse fara sa se aleaga cineva cu ceva. Sute de milioane de chinezi au pus capcane pentru pasari, in timp ce alte societati inventau computerul.

Revenim la Emil Boc si, putin, la realitatea adusa in atentie de Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, din cind in cind: ceea ce separa Romania de tarile dezvoltate este productivitatea. De exemplu, cite ore de munca sint dedicate de un roman pentru a produce ceea ce face un german. Raportul e undeva pe la 1:10 in favoarea germanului. Dar sa nu ne gindim numai la produse industriale. Putem avea, deopotriva, in vedere si eficienta cu care functioneaza statul ori modul in care pierdem pur si simplu timpul, pentru ca sintem obligati de institutii, blocindu-ne capacitatea de a face treburi pe care am dori sa le realizam.

Luam in discutie numai ultimul scandal: contributiile din drepturile de autor pentru CASS, CS, CAS, introduse intr-o harababura de nedescris. Pentru 20 de milioane de euro, estimati ca ajung lunar la buget, intre 500.000 si 1.000.000 dintre angajatii acestei tari sint obligati sa piarda o zi in fiecare luna.

Cit costa societatea romaneasca stringerea acestei sume?

Cei minim 500.000 de salarizati platiti pe drepturi de autor pierd, in medie, in cel mai fericit caz, 4 ore, dus-intors, stat la trei cozi, intr-o zi lucratoare. O minima socoteala ar arata ca, astfel, numai contribuabilii pierd 2.000.000 de ore lunar pentru o asemenea corvoada. Persoane care cistiga, in general, mai bine decit media salariului mediu din economie, adica, sa spunem, cel putin 3 euro pe ora. Numai din statul la cozi si plimbatul pe la ghisee, acesti oameni pierd 6 milioane de euro. Fara a pune la calcul milioanele de ore suplimentare platite functionarilor publici pentru inregistrarea, sortarea, aplicarea amenzilor si penalitatilor. Ca sa nu mai vorbim de situatii ilare. Dupa o ora si jumatate de stat la coada, un contribuabil a aflat ca are de platit 50 de bani! Trageti linie si constatati: pentru un pospai de euro, o tara intreaga este data peste cap! Unul din zece angajati este umilit de autoritati. Oare chiar nu se pot gasi alte metode de plata in epoca internetului? Se pare ca miliardele de euro investite in informatizarea institutiilor publice in ultimii ani au dus la redescoperirea abacului in birocratia de stat.

Daca cei 500.000 de oameni ar fi lasati in aceasta zi pierduta sa bea cu prietenii o bere, sa iasa la shopping, cu siguranta incasarile de TVA pe consum ar fi mai sigure si mai mari decit isi propune sa stringa acum guvernul. Altfel, ceea ce face Boc&comp este modalitatea tipica prin care o societate isi creeaza singura probleme. Productivitatea si eficienta ei sint facute praf, pentru ca se inventeaza practici inutile pentru viata. Ar fi extrem de interesant de facut un studiu pe tema pierderii timpului romanilor, in ultimii 20 de ani. Am intelege de ce multi altii ne depasesc economic si nu numai. Poate fiindca noi "am avut treaba", adica am stat la cozi?