Caută 
3 MIN
Cresterea TVA si scaderea salariilor nu au rezolvat mare lucru, dar au cumparat timp. Cam jumatate de an. Variante temporare, ele nu alimenteaza suficient bugetul fondului de pensii, cel de somaj sau sanatate. Astfel ca Romania supravietuieste, voioasa, pe credit, in continuare. De ce? Pentru ca nici un partid politic nu indrazneste sa-si asume, de exemplu, reducerea pensiilor si a ajutoarelor sociale. Costul politic al perspectivei taierii lor a bulversat deja scena politica, intr-o singura luna, intr-un mod violent si fara precedent. PDL a coborit pe locul trei in preferintele electoratului, iar PSD e atit de sigur pe el, incit apreciaza ca nu mai are nevoie de o coalitie cu PNL pentru guvernare.
Speriat de posibilitatea pierderii puterii in urma destramarii coalitiei guvernamentale, PDL a decis sa faca pasul inapoi si sa nu impoziteze pensiile printr-o ordonanta de urgenta, cum vedea iesirea din impas Traian Basescu. Asa s-a ajuns la planul B, cresterea TVA. Evident, o lovitura de maciuca in capul economiei, care complica problemele. De atunci, ministrul Finantelor cauta intr-o disperare variantele C, D, X…, cum ar fi impozitarea tuturor veniturilor (deci inclusiv a pensiilor), chiar trecerea la impozitarea progresiva. Termenul limita: primavara anului 2011, cind ne asteapta un nou imprumut FMI. Pina atunci, foamea agresiva de bani a statului va devora tot ce mai inseamna lichiditate in sistemul bancar.
Ce-i de facut? Scenariile economice realiste nu isi gasesc nici un fel de adepti in lumea politica. Pe hirtie exista solutii, in realitate insa jocul populist, dar falimentar al tuturor partidelor duce Romania in continuare spre o grecizare. "Varianta" panaceu propusa de PSD – impozitarea progresiva, cu pastrarea tuturor ajutoarelor sociale – nu trateaza romanii de lene si de traditia miinii intinse catre ajutorul de stat. In plus, PSD nu are nici un fel de dubii asupra modelului social european, pus atit de puternic in discutie, de aceea ignora complet tema falimentului fondului de pensii si, uluitor, sustine chiar aberantul raport de 1:100 intre cea mai mica si mai mare pensie de stat. PNL, in afara unor dezarticulate luari de pozitie de tip anti-taxe si impozite, nu a formulat scenarii alternative. Liberalii promit un miracol economic in stare sa acopere golurile bugetare, uitind sa spuna ca o asemenea minune se poate intimpla doar daca Romania va avea cresteri anuale de peste 7-8%. Utopic, avind in vedere criza economica mondiala.
La presiunile clientelei, PDL are ca obiective prelungirea perioadei de guvernare si supravietuirea politica. O poate face doar tergiversind masurile reformiste, pentru a-si asigura sustinerea partidelor fantosa. Pe deasupra, nu este exclusa o criza politica in relatia dintre Cotroceni si Palatul Victoria. Nu o criza intre Basescu si Boc, ci intre garda veche a PDL si presedinte sau intre „noul PDL" si vechiul „PDL". O asemenea furtuna in sinul partidului de la guvernare ar pune in discutie orice proiect de echilibrare a finantelor prin reduceri de personal si optimizare a costurilor institutionale.
Pe de alta parte, un acord politic major pe asemenea chestiuni fundamentale e doar un vis. Orice prilej de discutie despre viitorul financiar al Romaniei se ingroapa in nenumarate episoade de psihanaliza a personajului Traian Basescu, degenerate, de regula, intr-o explozie de ura viscerala. Sa spui ca, pe fond, presedintele, cu toate pacatele lui reale si inchipuite, are dreptate cind atrage atentia asupra falimentului e o greseala capitala. Ca politician, esti imediat luat pe sus de PSD si PNL. Ca jurnalist, vocile de la Realitatea sau Antena 3 au grija sa-ti puna pe cap toti chireacii, ca sa nu se mai inteleaga nimic. O dezbatere publica rationala ramine imposibila. Metafora lui Varujan Pambuccian, a broastei care fierbe la foc mic, fara sa-si dea seama, ramine cea mai sugestiva imagine a acestei perioade.
