Cind Robin Hood bintuie Romania

Fireste, nu impresia artistica si mediatica pe care vrea sa o lase ministrul Finantelor, prin cooptarea lui Dan Bittman si a lui Andrei Gheorghe in echipa de consilieri, este evenimentul saptaminii. Ideea este pitoreasca, inutila si poate demna de luat peste picior, iar impactul dureaza citeva zile. Altcineva este actorul principal: Robin Hood.

Lasat la vatra in mod inexplicabil chiar in 2009, anul crizei si al visteriei goale, justitiarul fiscal se intoarce pe cai mari in 2010. Mai intii, sagetile ii sint oferite de ministrul Finantelor, care i-a rugat pe parlamentari, inca in primele zile ale anului, sa se gindeasca la o modalitate de impozitare a averilor mari. Principiul e al solidaritatii sociale, bun pentru un guvern socialist, dar de-a dreptul ignobil pentru orice gindire liberala. Prinsa din zbor de deputatul PSD Mugurel Surupaceanu, ideea a si fost depusa sub forma unui proiect de lege in Parlament si prevede impozitarea averilor mai mari de 500.000 de euro. Pe hirtie, aceasta initiativa aduce a revolutie sociala, in realitate pripa si improvizatia pot provoca probleme enorme. Nu pentru ca ideea impozitarii mai mult a averii si mai putin a muncii nu ar fi, gindita atent, valabila, ci din cauza slabiciunilor statului roman. Pe care le stim de mult.

Prima propozitie a demonstratiei fiscale pe care ar fi trebuit sa o auzim era necesar sa se refere la studiul de impact. Fraza ar fi trebuit sa inceapa asa: „Prin impozitarea marilor averi vom aduce la buget suma X…, pe care o vom da lui Y". Sa incercam noi. Citi bani se pot stringe din acest impozit de 0,5%? In ultimii 4 ani, cei mai bogati 300 de romani, potrivit topurilor Capital, aveau averi cumulate de aproximativ o treime din PIB-ul Romaniei. Spre exemplu, in 2008, milionarii au adunat o avere de 36 de miliarde de euro, in scadere fata de 2007, cind a fost cel mai bun an pentru cei mai bogati 300 de romani. Probabil, dupa criza din 2009, s-a redus si mai mult, la vreo 30 de miliarde de euro. Sa spunem, asa, statistic, ca averilor celor care detin averi de peste jumatate de milion de euro totalizeaza jumatate din PIB-ul Romaniei, aproximativ 60 de miliarde de euro. Impozitati, pe hirtie ies cam 300 de milioane de euro teoretici. Intrebari: 1. Citi bani „teoretici" pot fi incasati efectiv? 2. Si citi bani din cei incasati ajung la saraci, dupa cheltuieli legate de administrarea lor?

La prima intrebare, o stim cu totii, imaginatia nu are limite cind vine vorba de dositul averilor. Cei bogati, cu finantisti si avocati buni alaturi, vor fi intotdeauna cu un pas inaintea functionarilor de stat. Dar nu asta e problema, ci daca in urma aplicarii impozitarii nu vor fugi mai multi bani din Romania, in comparatie cu sumele ajunse in visterie. Asemenea idei merg in societati asezate  – Elvetia, Norvegia, Marea Britanie – state in care se observa o inalta conformare fiscala, nu in semi-paradisuri fiscale est-europene precum Romania, in care economia subterana, nefiscalizata, bate spre o treime. Citi bani din cei teoretici vor ajunge la buget? Imposibil de spus. Economistii au simulat, au estimat si au conchis: exista diferente foarte mari de la o societate la alta, depinzind de jocul de ansamblu imprevizibil al contribuabililor. De exemplu, Patriciu, Vintu, Voiculescu pot renunta la cetatenia romana, la afacerile din tara. Intr-o lume globala, si altii pot face asemenea lor. Concluzia, aproape sigura: pe o usa a fiscului pot intra citeva sute de milioane, iar peste granite pot iesi miliarde, cu efecte in lant negative asupra economiei, pe termen lung.

La a doua intrebare avem un raspuns. 29% din bugetul tarii se cheltuie, in prezent, cu functionarea statului. Adica o treime din cei 300 de milioane de euro teoretici strinsi din impozitul pe averi se va duce pe administrare: salariul functionarilor pusi sa evalueze, sa estimeze averile, costurile adaptarii aparatului fiscal, efectul introducerii in codul fiscal a reglementarilor si normelor. Prin urmare, buna parte din bani vor ingrasa aparatul de stat, nu vor mari ajutoarele pentru saraci.

Pe cei care cred ca Robin Hood face dreptate in 2010 cu impozitul ii intrebam: trebuie sa-i taxam pe bogati, uite-asa, numai de-ai dracu’, ca sa aratam compasiune de factura electorala? Inaintea unei legi de impozitare a averilor trebuie redus si eficientizat aparatul functionaresc. Inaintea unei astfel de legi, oare statul nu are alte mijloace legale, cum ar fi reducerea economiei subterane si cresterea jalnicului procent de 30% din PIB incasari la buget? Pentru a fi intr-adevar moral si solidar cu cei saraci, asa cum propun unii politicieni, un stat trebuie mai intii sa fie reformat si eficient. Nu e cazul acum.