Cine-i seful lui Dorel?

Dorel este de mult timp o vedeta a jurnalelor de stiri. Neobosit, sparge zilnic tevi de gaze si apa, taie cabluri de electricitate si telecomunicatii, construieste balcoane fara usi, prinde acoperisuri in trei cuie si, vai, la prima adiere de vint acopera toata parcarea. El sapa santuri, gropi, le astupa si asfalteaza, ca apoi sa o ia de trei ori de la capat in aceeasi luna, in acelasi loc. Face poduri pe sub care nu pot trece trenuri si pune stilpi in mijlocul drumului. Croieste fatadele cladirilor si modifica arhitectura urbana, montind termopane de plastic pe cladiri de patrimoniu. Sufoca stilpii cu colaci de cabluri care constituie o amenintare pentru trecatori, scoate borduri perfecte si uita sa le inlocuiasca pe cele sfarimate.

Lumea il injura, il considera tapul ispasitor al tuturor problemelor urbane. In fiecare oras, regiile de servicii publice dau vina pe cite un Dorel. Dorelul pe care-l stie lumea din ciclul reclamelor. Este prostul satului, rusinea comunitatii, meseriasul pe care-l intilnesti o data in viata si iti ajunge. Este bine sa nu-ti propui ceva, pentru ca el iti complica planul.

Ciudat este ca nu aflam niciodata cine i-a pus lui Dorel tirnacopul in mina si i-a spus „Sapa aici!", taman in locul in care se ascunde o conducta. Cine-i misteriosul si puternicul boss care-l lasa de capul lui pe Dorel sa blocheze strazi, cartiere, orase? Pe unde sta ascuns, de ce nu iese sa ne explice cum e managementul firmei, regiei, institutiei pe care o conduce, care sint planurile dupa care face o treaba. Pentru ca nu Dorel trebuie sa stie sa faca schite ingineresti, pe unde trece canalizarea orasului, nu trebuie sa aiba planurile retelelor de distributie, atunci cind decide sa inceapa un nou „proiect". Dorel icneste cu zgomot pentru ca seful lui ii da termene de executie, altfel il taie la leafa. Dorel e harnic uneori, dar nu tine de el sa aiba creier. Asta nu e pacatul lui. Problema lui Dorel este ca are un sef prost.

Aparitia lui Dorel ca personaj public negativ si demn de batjocura este rodul societatilor prost conduse, al institutiilor administratiei de stat cu sefi pusi pe criterii politice, si nu de competenta. Este rezultatul afacerilor cistigate nu pe baza de licitatii corecte, termene de executii cu penalizari, standarde de cost si calitate, ci la mica intelegere cu primarul ori consilierul. Fenomenul este mult mai extins. Sub diferite forme, avem Dorei si in justitie, in politica, in invatamint si sanatate. Dar noi il vedem doar, fatalmente, pe cel cu tirnacopul. Pe cel cu bisturiul, pixul sau ciocanul judecatoresc il simtim in forme mai profunde, mai daunatoare si, poate, ireversibile. Dar, aproape mereu, seful ramine un mister. Rareori ne intrebam cine este el, cum se ajunge la el si cum poate fi tras la raspundere. De aceea fenomenul capata proportii. Seful, adevaratul Dorel din orasul tau, are o functie mare, cu greutate politica si imagine relativ buna. Suficient cit sa fie reales.