Cine salveaza nobila arta?

Zilele trecute, inca un boxer i-a trintit usa in nas lui Lucian Bute, care mai are nevoie sa-si mai puna odata centura IBF in joc pentru a ajunge la mult rivnita unificare a titlurilor. Kelly Pavlick, alcoolic si toxicoman notoriu, nu mai vrea sa lupte cu "Mister KO". La fel ca Stiegler, Kessler si altii. Noi, romani fuduli, cu mania persecutiei in singe (paradoxul este real!), nu ne intra in cap decit doua variante: ori toti boxerii astia il desconsidera pe Bute, ori se tem de Bute. Problema este mult mai complexa si tine de tarele boxului profesionist, un sport mult mai umbros-nebulos decit am putea crede.

O alta informatie din box a trecut, zilele trecute, pe neobservate. De data asta este vorba de boxul asa-zis amator: Forul mondial numit AIBA are un plan pe termen lung de a intra in jungla profesionista. Mai exact, sa se transforme intr-o noua organizatie profesionista, care sa concureze cu WBA, WBC etc. Incurajati de o mixtura care are sanse reale de succes (franciza World Boxing Series), asiaticii din AIBA nu vor numai sa intre in concurenta "versiunilor" ba chiar sa devina forul conducator al boxului profesionist. In cele din urma, in conceptia asiaticilor de la AIBA, boxul amator va deveni, cu adevarat amator, adica rezervat pleziristilor si va disparea din programul olimpic, poate chiar din 2016. Cam asta sta in capul taivanezului, Wu Ching Kuo, presedintele AIBA, personaj de o corectitudine indoielnica. Dupa ce a ajuns "imparatul boxului amator", sprijinit de Rudel Obreja in lupta cu rivalul sau thailandez, Wu si-a indepartat urgent "tovarasii de drum" incomozi, printre care si pe cel roman. Acum, Wu si ajutoarele sale din Coreea, Thailanda si alte tari de prin zona, vor sa tradeze si boxul amator, distrugindu-l cu premeditare, pentru ca mafia extrem-orientala are tupeul de a se bate in centuri si versiuni cu cea americana.

Inainte de a lega cele doua informatie, o marturisire a autorului: nu mi-a placut niciodata boxul profesionist si nu din cauza violentei, fiindca boxul este un sport de contact si nu kata sau alt gen de simulari. Dar boxul profesionist nu se preteaza la competitii si n-are nimic de-a face cu spiritul olimpic. Nu din cauza profesionismului (daca Federer poate participa la Olimpiada, de ce n-ar putea si Ward, Froch sau Lucian Bute?), ci fiindca intilniri de 10-12 runde nu se pot adapta la programul olimpic. Si asta nu e totul: boxul profesionist este mai putin sport, ci mai mult show. Intilnirile, mult mai spectaculoase, de la categoriile mici nu fac doua parale, pentru promotori si consumatori, pentru ca iubitorii acestui sport sint amatori de singe, mai mult de spectacol. Din motive publicitar-financiare, s-au multiplicat categoriile si versiunile, incit te dumiresti greu care campion este cel mai mondial dintre toti. Totodata, concurenta dintre versiuni face ca unele intilniri asteptate sa devina imposibile. Kelly Pavlik nu-l dispretuieste pe Bute si nici nu se teme de el, insa promotorii lui cer cit mai multi bani. Risnita comerciala din lumea boxului profesionist macina orice urma de spirit competitional. De ce trebuie sa fie un singur campion mondial, care poate emite pretentii la burse fabuloase? Mai multe centuri, mai multi campioni, mai multi bani. Nebuloasa nu este acceptabila, ci necesara. Unificarile de centuri nu ajuta nici promotorii si nici organizatiile ouatoare de titluri.

Boxul rapid (hai sa nu-i mai zicem amator, ca nu e!), de trei-patru reprize, in care exista campioni olimpici, mondiali si europeni, a trecut si el prin multe necazuri: mafia sovietica, mafia bulgaro-turca si, acum mafia Asiei, cea care vrea sa-i puna definitiv cruce defintiv. Faptul ca unele tari din Vestul Europei, Marea Britanie de exemplu, vor sa revitalizeze aceasta forma de box si s-o scoata din umbra celuilalt, nu este o intimplare. Bulgaria si Romania au sprijinit o candidatura engleza la conducerea AIBA si s-au ales cu represalii.

Partea optimista a problemei ar fi aceea ca, vrind sa patrunda in lumea show-ului profesionist, mafiotii cu ochi alungiti sint simpli invatacei pe linga cei care conduc organizatiile de peste Ocean. Vor primi lovituri sub centura cu nemiluita si, la conducerea boxuri, vor veni oameni cu bune intentii, adevarati salvatori. Poate este singura solutie de salvare a boxului ca ramura sportiva.