Cocteil cu sfintii

Sfinta Parascheva sau Zilele Iasului? Moastele sfinte sau cocteiluri si focuri de artificii?
Pelerinaj sau afacere comerciala? Ritual religios sau inventia politica a unui primar?
Ramasitele unei lumi medievale ori fetele necunoscute ale modernitatii?
Fior mistic sau meschinarie politica? Pentru fiecare dintre participanti, cite ceva din fiecare categorie, mai mult sau mai putin. Este ceea ce se intimpla de citiva ani la Iasi, la mijlocul lunii octombrie. Un fenomen ale carui explicatii par simple, dar, in acelasi timp, dificil de inventariat, cind folosesti aceeasi unitate de masura.
Ramine de cercetat acest fapt cultural: in ce fel se poate reinventa o sarbatoare crestina in epoca moderna. Cum spiritualitatea evului mediu se mai poate transmite sub aceasta forma in zilele noastre. Cit este o traditie si cit un eveniment inventat. Daca nu ar fi avut sustinerea credintei, acest eveniment nu ar fi capatat notorietatea actuala. Un calugar ar spune ca se apropie ziua in care Domnul isi va vedea desavirsita lucrarea. Un sociolog si-ar spune in sinea sa ca si-a gasit aici, in sfirsit, obiectul ideal pentru studiu: asteptarile oamenilor, problemele lor, felul in care interactioneaza intre ei cu o singura stare de spirit, numita de Biserica credinta.
Citi dintre cei care vin mai cred efectiv in vietile sfintilor? In lumea actuala, laicizata, dar plina de superstitii, este greu de spus cit este conformism sau in ce masura a devenit un eveniment monden. Totusi, exista ceva care nu sta sub semnul neclaritatii. Numarul celor care vin anual la aceasta sarbatoare. Cei care vin din conformism nu ar sta acolo zeci de ore, nu s-ar strecura pe sub cordoanele de jandarmi pentru a atinge sfintii, asteptind sa se produca minuni.
Semnul cel mai evident sub care sta acest eveniment religios ramine cel al solidaritatii umane. Cei care sint loviti de soarta, bolnavii incurabili, oamenii disperati au intiietate. Printr-un consimtamint tacit al multimii, in ingramadeala aceea teribila li se face loc. Nicaieri, in spatiul public, nu intilnesti un asemenea tip de comuniune. Pe masa de operatie, intre doi suferinzi, medicul hotaraste cine are nevoie mai intii de el. Acolo, in fata moastelor, asemenea evenimente devin obisnuite. Oamenii isi ierarhizeaza suferintele, pe baza unui consens inexplicabil, oferind intietate celui socotit mai necajit ca ei.
Paralel cu aceasta dimensiune religioasa, de la an la an, sarbatoarea cedeaza tot mai mult motivatiilor politice. In anii electorali, ca 1996 si 2000, s-a simtit puternic acest lucru. Sarbatoarea este incadrata de discursuri politice si campanii electorale. Pentru ieseni, Sfinta Parascheva se transforma tot mai vizibil in Zilele Iasului. Pentru politicieni, ea aduce mai degraba a dl. Paraschevescu, sfintul aducator de voturi. Intre doua aparitii la televiziune, dupa un discurs la Universitate, cade bine sa fii vazut si la Mitropolie, in primul rind al personalitatilor. Nu mai vorbim de participarea la cocteil. Presedinti, trecuti sau viitori, isi disputa simbolic prezenta la ceremonie. Absenta este o greseala pentru ei. Pentru pelerini, ea nu are nici o importanta. (Mihai CHIPER )