Colhoznicii boxului

Cu trei ani in urma, la Campionatele Mondiale de box amator de la Budapesta, toata lumea a fost scandalizata de tratamentul aplicat celor mai valorosi pugilisti cubanezi, Ariel Hernandez si Felix Savon, declarati invinsi de arbitri dupa ce dominasera cu autoritate intilnirile finale cu ungurul Erdei si, respectiv, uzbekul Sagaev, fapt care a determinat un scandal monstru facut de oficialii cubanezi. Peste numai doi ani, la editia de la Houston (SUA), mafia care dirijeaza boxul amator a luat masuri drastice. Echipa Cubei a fost literalmente decimata de deciziile de arbitraj. Trecind neobservati, boxerii din Romania au obtinut un bilant incredibil pentru o competitie de talia mondialelor: sapte boxeri in semifinale. Dar cum Rusia isi epuizase resursele cele mai valoroase, s-a hotarit in culise ca port-drapelul fostei Uniuni sa cistige macar o medalie de aur, ca sa nu se simta lezat, Doamne fereste, in orgoliul sau, imperial si mesianic. Astfel, alesul cerurilor s-a numit Timur Gaidarov, dar daca semifinala cistigata cu japca in fata debutantului roman Lucian Bute a trecut neobservata – si datorita bunului simt innascut al lui Francisc Vastag -, atunci cind numitul Gaidarov a fost declarat invingator si campion mondial si in fata cubanezului Juan Hernandez, toata suflarea din insula caraibeana a luat foc. Cu aprobarea marelui Fidel, conducatorii delegatiei cubaneze, Alcides Sagarra si Teofilo Stevenson, au hotarit retragerea celorlalti doi pugilisti ramasi sa lupte pentru titlul mondial. AIBA a ramas uimita de virulenta acestui gest si – unic in istoria Mondialelor – contestatia cubaneza a fost admisa, iar decizia meciului care a stirnit dihonia a fost intoarsa in favoarea lui Hernandez. Cu toate acestea, reprezentantii unicului regim comunist de pe continentul american nu si-au schimbat decizia, iar Jorge Guttierez si Felix Savon au fost invinsi prin neprezentare. Rusia a ramas fara medalie de aur, iar fostul imperiu nu s-a putut lauda decit cu cele trei titluri care au ajuns in Uzbekistan si Kazahstan. Performanta romanilor, cu trei finalisti, dintre care doi campioni mondiali, nu i-a putut impresiona prea mult pe cei care invirt treburile ca paiele la combina in boxul amator. In fond, Marian Simion a beneficiat de neprezentarea cubanezului, iar rusii au gresit cind au opus in finala lui Crinu Olteanu pe bebelusul Jamaludinov, in locul consacratului Malahbekov. Si chiar daca al treilea finalist, Adrian Diaconu, a pierdut numai dupa fanteziile arbitrilor meciul cu uzbekul Haidarov, se considera ca neasteptata performanta romaneasca este una a hazardului…
A venit si Centura de Aur, turneu organizat in Romania la sfirsitul anului trecut, care conta, la unele categorii de greutate, ca un criteriu de calificare la Jocurile Olimpice. La sfirsitul competitiei, un politruc de la Federatia noastra s-a gasit sa critice neintemeiat activitatea forului european, de fata cu presedintele acestuia, turcul Doganeli, un mare prieten al boxului sovietic. Desi socat de afirmatiile romanului, omul din Stambul si-o fi soptit in barba in cel mai pur stil nemtean: "las’ ca va fac eu pe voi". Si iata ca scadenta a venit la Campionatul European de la Tampere, si poate ca altercatiile de la Bucuresti s-ar fi uitat daca boxerii romani nu s-ar fi obraznicit prea tare. Dar trupa lui Vastag s-a intrecut pe sine si cei zece boxeri romani au trecut in corpore de primul tur, indraznind sa scoata din cursa, printre altii, doi rusi, doi unguri si doi ucraineni. Asta a fost prea mult pentru "colhoznicii" din AEBA, cu nimic mai prejos decit taranii cooperatori din fotbalul romanesc. Imediat, reprezentantii delegatiilor din Comunitatea Statelor Independente, la care s-au adaugat turcii lui Doganeli (ca n-a fost deloc greu de improspatat memoria vizirului) au tinut sfat de taina si au decis ca Romania lui Vastag trebuie pedepsita. Oameni care traiesc in lumea boxului, membrii cooperativei sovietice au dovedit ca stiu sa gaseasca punctul sensibil al adversarilor si sa loveasca in consecinta. Astfel, cei mai buni reprezentanti ai echipei Romaniei, Marian Alexandru, Lucian Bute si Adrian Diaconu, au fost haiduciti ca in codru de niste brigazi de arbitri cu preponderenta pravoslavnica, fiind lasati doar trei pugilisti sa ajunga la medalii, in limitele unor categorii in care Uniunea veche (sau, ma rog, Comunitatea cea noua) are reprezentanti foarte greu de invins. Nu stim la ora aceasta daca Bogdan Dobrescu sau Claudiu Risco au reusit sa depaseasca asteptarile, cert este ca mafia rusa si-a facut si acum datoria.
Am reamintit toate aceste lucruri pentru a dovedi ca mafia in sport nu este un fenomen specific romanesc. Ea exista si la nivel international, mai ales in domeniile in care sforile sint trase de reprezentantii unor natiuni in care comunismul nu a murit, cel putin in mintile celor din fruntea bucatelor. Este greu de digerat, pentru cei care au condus lagarul socialismului si al pacii spre cele mai inalte culmi de civilizatie si progres, ca sportivii din Rusia si celelalte natiuni fratesti nu mai sint, intotdeauna, cei mai buni din lume. Ca Romania sau Cuba au echipe mai bune decit ei. De aceea, alde Vanea, Kolea, Nursultan si altii ca ei actioneaza in consecinta. Si pentru aceasta sufera sportivi talentati, care nu reusesc sa-si implineasca valoarea, fara a avea vreo vina! (Nicolae GRECU)