Criza prospera a petrolului

Atunci cind Casa Alba a decis sa cucereasca Irakul lui Saddam Hussein, multa lume s-a indoit de intentiile pacifiste ale americanilor si a pus invazia pe seama unui motiv cu mult mai realist: petrolul. Paradoxul a survenit la patru ani dupa invazie, mai precis in 2007, cind pretul titeiului a inceput sa fiarba. Cea mai importanta resursa a planetei a depasit, zilele trecute, 145 de dolari barilul (un baril inseamna 115,6 litri), o cotatie dubla comparativ cu vara trecuta. Piata a devenit atit de sensibila, incit valoarea aurului negru o ia imediat razna la orice veste de natura sa anunte o cit de mica reducere a productiei. Un atac asupra instalatiilor petroliere din Irak, o rafinarie afectata de o furtuna, tulburari in Nigeria, declaratii belicoase ale liderilor Iranului si Venezuelei – toate acestea pot avea o contributie rapida la scumpirea titeiului. In schimb, cresterea productiei saudite a avut un efect lent asupra pretului, care a mai scazut zilele trecute.

Vor mai trece decenii pina cind resursele sa se epuizeze, pentru ca setea de petrol face ca, pe masura ce tehnologia de extractie avanseaza, sa fie exploatate zacamintele din zone considerate pina acum greu de atins: la mare adincime sau in regiunea Oceanului Inghetat. Si Romania a intrat in aceasta cursa, prin disputa cu Ucraina pe tema platoului continental din jurul Insulei Serpilor. Curtea Internationala de Justitie urmeaza sa solutioneze in citeva luni aceasta problema in care pare sa nu existe o cale de mijloc: ori in favoarea Ucrainei, ori atribuind in egala masura ambelor tari dreptul de a exploata hidrocarburile din subsolurile Marii Negre. La nivel mondial, cursa pentru energie se va incheia cel mai probabil in Antarctica, o zona protejata pina acum de organizatiile ecologiste si de gheturi. Dar incalzirea globala si lipsa unei alternative la carburanti vor avea ultimul cuvint.

Si mai interesant este ca, in ciuda scumpirii continue, ambuteiajele rutiere se inmultesc, se construiesc autostrazi si se largesc sosele, iar vinzarea de autovehicule prospera – in Romania, cel putin. In Statele Unite, situatia e taman pe dos, dar poate fi pusa pe seama recesiunii prin care trec americanii de aproape un an. Cu toate acestea, nu s-a inventat inca masina care sa consume mai putin de 4 litri la suta de kilometri ori care sa foloseasca alt sistem de propulsie decit cel bazat pe combustibili fosili. Biodieselul, produs din rapita, e doar un paleativ cu tenta ecologica, iar masinile hibride, cu dubla propulsie – benzina si curent electric sau hidrogen – sint abia in faza prototipurilor, prea scumpe pentru performantele lor inca slabe. S-ar putea spune ca marii producatori de autovehicule s-au inhibat si ca inventarea unor motoare cu randament crescut reprezinta o misiune imposibila. Nu e de mirare, cita vreme si productia de energie gaseste cu mare greutate solutii neconventionale. Iar cei care vad in asta o conspiratie mondiala trebuie sa aiba in vedere ca profitul nu ajunge numai in tarile exportatoare de petrol si gaze, ci si la producatorii de biciclete si scutere.