Deriva lui Basescu

Mai toate reformele promise de Traian Basescu au esuat sau vor esua. In 2011, institutiile statului se prezinta la fel de slabe si de corupte ca in urma cu sapte ani, ba chiar, in unele cazuri, mai rau decit atunci. Paradoxal, dar cu cit credibilitatea si eficienta Parlamentului si Guvernului au scazut, cu atit puterea clasei politice in corpore a crescut. Debilitatea institutiilor naste mereu despoti, camarile si gloate.

De ce a ratat Basescu? O prima ipoteza sustine ca seful statului nu a putut. Mai multe voci din off afirma ca, de o buna bucata de vreme, Basescu nu mai controleaza propriul partid. Desi seful statului ar fi plin de intentii nobile, ordinele sale nu ar mai fi ascultate. Mai mult, atunci cind nu este contestat, pe fata sau pe la spate, de subalterni, presedintele Romaniei este mintit cu buna stiinta in legatura cu situatia reala din tara.

Dar asa se credea, inainte de 1989, si despre Ceausescu, adeptul «indicatiilor pretioase». Istoria a aratat insa ca tradarea tovarasilor s-a savirsit doar in ultimul moment, cind comunistii au inteles ca societatea socialista multilateral dezvoltata s-a prabusit definitiv. Si au purces imediat la edificarea capitalismului multilateral inapoiat. Revenind la Basescu, cel care facut PDL mare si tare, toate dovezile indica fara dubii ca seful statului are inca acces la majoritatea butoanelor, pe care le utilizeaza de altfel destul de des.
A doua ipoteza pretinde ca Traian Basescu nu a vrut. Aidoma politicienilor din ultimii 20 de ani, fostul lider PDL doar a promis. Si a lasat timpul sa curga intru mai binele propriei clientele. Ghinionul cel mare, istoric ori nu, a fost ca peste mandatele sale s-a suprapus criza economica. Astfel, au iesit la iveala, mai devreme decit trebuia, toate racilele societatii romanesti. Si erau o multime, agravate inca si mai tare de incompetenta pedelistilor.

Daca frenezia imprumuturilor si a cumparaturilor fara numar ar fi continuat si acum la noi, intretinind iluzia bunastarii, s-ar fi observat mai greu ca prostuta EBa a ajuns europarlamentar sau ca unii ministri si-au luat bacalaureatul la 30 de ani. Criza ne-a facut insa sa cautam vinovati, la fel cum vinovati cauta si Basescu. Rinjetul sardonic al presedintelui este cel mai bun semn ca, pentru el, poporul este principalul raspunzator pentru esec. A uitat prea repede ca plebiscitele i-au fost favorabile de fiecare data.

A treia ipoteza reclama faptul ca Traian Basescu nu a stiut. Profilul sau de lider s-a conturat doar in opozitie cu adversarii politici. Fire conflictuala, seful statului a crescut atita vreme cit a putut sa distruga: un oponent, un proiect, un partid.

Din pacate, atunci cind i s-a cerut sa construiasca, dirigintele Basescu a venit cu lectia neinvatata. In plus, nu poti face performanta cu o clasa plina de repetenti, oricit de obedienti sau de iubareti ar fi acestia.

In ultimii sapte ani, nu un echipaj i-ar fi trebuit sefului statului, ci o echipa. Din nefericire pentru romani, ca om politic, Basescu a continuat sa se comporte ca un comandant de nava, ochios si bun de gura, dar profund derutat de lipsa reperelor si de cintecul sirenelor blonde.