Despre criza si lumea pe care ne-o dorim

O lume in criza, speriata si dezorientata, pare sa aiba astazi asteptari aproape mistice de la reuniuni de prestigiu, precum cele de la Davos, care aduna la un loc majoritatea celor mai influenti lideri din politica si economia mondiala. Poate si datorita "etichetelor" asociate unor astfel de evenimente, care au insa mai mult legatura cu retetele de marketing decit cu realitatea. Spre exemplu, Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial care se desfasoara anual la Davos, isi exprima speranta ca reuniunea abia incheiata va fi punctul de plecare pentru ce ceea ce el a numit o initiativa globala de reformare a sistemului bancar international, a celui de reglementare si a formulelor de guvernanta corporatista. In realitate, insa, dupa ce timp de 5 zile cei aproape 2500 de participanti nu au vorbit practic despre nimic altceva decit despre ceea ce unii numesc "criza capitalismului", la finalul discutiilor s-a ajuns, in cel mai bun caz, la un inventar al problemelor si mai deloc la solutii. Un participant la reuniune, citat de BBC, sintetiza cit se poate de plastic situatia: "Nu stim ce ce avem de facut dar stim precis ca trebuie sa facem ceva, si inca foarte repede". Sigur, s-au incercat si predictii, pentru ca toata lumea vrea sa stie, nu e asa?, cind vom iesi din criza. Numai ca nimeni nu le ia prea tare in serios, mai ales pe cele ceva mai optimiste.

Dincolo de tema generala, care s-a impus de la sine, a existat insa ceva ce a diferentiat reuniunea din acest an de toate cele precedente. Prezenta, de regula masiva si flamboianta, a marilor oameni de afaceri, a presedintilor marilor corporatii transnationale (majoritatea bancherilor au fost, in mod previzibil, absenti) a fost eclipsata de cea a liderilor politici. E un semn al noilor vremi, in care majoritatea oamenii asteapta, de regula pasivi, solutii salvatoare aproape exclusiv de la state, de la guvernanti. Ca si cind acestea ar avea la dispozitie o bagheta magica si limitele pungii publice, de altfel generos desfacute pe ambele maluri ale Atlanticului si in Asia, ar fi infinite.

Cert este ca am consemnat in acest an la Davos o prezenta record a sefilor de stat si de guvern care au folosit din plin prilejul pentru a organiza o lunga serie de intilniri informale intre ei si cu oameni de afaceri influenti. Si nu e deloc o coincidenta ca principalii vorbitori din reuniunea de deschidere au fost Vladimir Putin si premierul chinez, Wen Jiabao. Care nu au pierdut prilejul de a lansa diatribe la adresa "sistemului capitalist anglo-saxon" in general si a Statelor Unite, in special, si de a cere reformarea substantiala a sistemului financiar global. Un sport la ordinea zilei, pentru ca si Angela Merkel si Nicolas Sarkozy si chiar Jose Manuel Barosso, presedintele CE, au adoptat, chiar daca mai nuantat, o linie asemnatoare in declaratiile lor publice.

In traducere libera, asta inseamna o diminuare a influentei marilor centre financiare traditionale, Wall Street din New York si City din Londra, si mai ales multe, considerabil mai multe, reglementari. E la moda, foarte comod si foarte "potrivit" sa vorbesti despre declinul Americii si despre ascensiunea Chinei sau chiar a Rusiei. Declaratiile lui Putin, de exemplu, au facut inconjurul lumii. Lucru cit se poate de folositor pentru liderul rus, care are nevoie urgenta de un tap ispasitor pentru a explica problemele cu care se confrunta economia ruseasca, pentru ca semnalele transmise de recentele miscari de protest din strada, organizate pentru prima oara dupa multi ani, sint ingrijoratoare. Cind barilul de petrol era 140 de dolari, Rusia afisa o prosperitate opulenta. La 40 de dolari barilul, atunci cind ai o economie atit de dependenta de exportul de materii prime, lucrurile se schimba radical. Si din punct de vedere social, si din punct de vedere politic. Pericol cu care se confrunta si China, in ciuda faptului ca aceasta din urma dispune de uriase rezerve de valuta, de peste 2000 de miliarde de dolari, pentru ca scaderea masiva a exporturilor afecteaza profund economia unei tari in care piata interna e destul de redusa ca dimensiune financiara, in ciuda numarului mare de locuitori, datorita puterii reduse de cumparare a acestora.

Realitatea e ca admiratia pentru "modelul" chinez si cu atit mai mult pentru cel rusesc nu are de fapt nici o baza reala. Tarile respective nu au inventat in nici un fel vreun sistem economic indigen superior celui pe care il blameaza. Iar atacurile liderilor de la Moscova si Beijing la adresa actualului sistem economic global, a carui filosofie de baza este aceea ca circulatia libera a marfurilor si capitalului aduce prosperitate, sint in mare parte ipocrite. "Miracolul chinez", adica un ritm de crestere economica anuala de 10-12 procente, a fost posibil tocmai datorita globalizarii. Miza atacurilor la adresa Washingtonului e alta, desigur. Ceilalti mari actori globali, China, Rusia, partial India si Brazilia, simt ca e momentul sa ocupe un teren pe care in acest moment Statele Unite par sa-l lase descoperit. In principiu, lista ar trebui completata si cu Uniunea Europeana, dar chiar liderii europeni recunosc ca e inca departe momentul cind continentul va vorbi pe o singura voce. Daca acest lucru se va intimpla vreodata, cel putin pe termen mediu.

E inevitabil ca, in aceste vremuri confuze, critice, multi sa se astepte, poate chiar exagerat, la decizii istorice si evolutii de cotitura in arhitectura politica, economica si de securitate a lumii contemporane. De aceea, orice reuniune internationala de prestigiu este privita si analizata in tot mai mare masura din acest punct de vedere. Asa se va intimpla, cu siguranta, si la sfirsitul acestei saptamini, cind, iata, la scurt timp dupa Davos, are loc la Munchen o conferinta internationala pe probleme de securitate, la care si-au anuntat prezenta 73 de delegati cu greutate, presedinti, prim-ministri, ministri de externe si ai apararii. Ca punct intermediar inaintea unui alt mare eveniment: reuniunea din aprilie, de la Londra, a grupului G-20, la care va participa si presedintele Obama, absent de la Davos si Munchen. Delegatia americana va fi condusa la Munchen de vicepresedintele Joe Biden si va cuprinde multe nume grele, de la James Jones, consilierul pentru securitate nationala al lui Barack Obama, la Richard Holbrooke, noul trimis special al presedintelui american in Pakistan ssi Afganistan, si influentii senatori John McCain, John Kerry si Joseph Lieberman. Motiv pentru care se pare ca si rusii se gindesc sa vina si ei la un alt nivel. Initial, delegatia lor il avea in frunte pe vice-prim ministrul Serghei Ivanov, un fost ministru al apararii si un excelent vorbitor de engleza, dar acum este luata in calcul chiar varianta venirii la Munchen a presedintelui Dmitri Medvedev.

E foarte probabil ca asteptarile celor care urmaresc toata aceasta suita de reuniuni, crezind ca vor asista la schimbari substantiale in desenul geostrategic al lumii, pe de o parte, si la un alt tip de model economic dominant la scara internationala care sa inlocuiasca sistemul capitalist actual, sa fie infirmate. Ceea ce nu inseamna ca, pe termen lung sau chiar mediu, nu sint posibile si acest tip de evolutii. Numai ca o lume multipolara, fenomen probabil inevitabil pe termen lung, nu e neaparat o lume mai sigura. Ba, din contra, daca e sa ne luam dupa lectiile istoriei. Iar in plan economic, cresterea rolului statului, greu de evitat si ea in actualul context economic si financiar international, nu e defel o binecuvintare. Or fi destule lucruri de reparat in actualul sistem economic si financiar international, dar e greu de crezut ca formula unor economii dominant etatiste si inchise e cea cistigatoare. Nu a fost niciodata in trecut, dar, ca de obicei, memoria noastra e teribil de scurta. Sa avem grija ce ne dorim: o lume multipolara si o economie puternic reglementata, cu un sector public dominant? S-ar putea sa se implineasca.