Efect de recul

Sportul din saptamina alegerilor este un dute-vino lejer pe scarile CNSAS. Pentru cam o zecime dintre politicienii care candideaza in anul 2000, acesta este rezultatul palpabil la care s-a ajuns, dupa zece ani de cind se tot discuta despre deschiderea arhivelor Securitatii. Politica initiata in urma cu zece ani, de tinere sub lacat a dosarelor, a dat rezultate. Acum, impulsul initial al lui decembrie 1989, de deconspirare a membrilor aparatului represiv, a celor care au colaborat sau au fost informatorii politiei politice a lui Ceausescu, a disparut cu totul. Ce li se mai poate intimpla astazi, cind o lege in sensul acesta isi face efectele?
In absenta legii lustratiei, actuala forma a legii Ticu nu prevede sanctiuni, ci doar publicarea in Monitorul Oficial a unei liste cu cei identificati ca informatori sau colaboratori. Sanctionarea lor ramine o datorie a partidelor care ii promoveaza, de a-i retrage sau nu de pe liste, si la latitudinea electoratului, de a-i vota sau nu. Chiar daca au mintit in declaratia pe care au facut-o la depunerea candidaturii si pot, teoretic, sa fie sanctionati potrivit Codului Penal, pina la condamnare mai este cale lunga. Autorul poate contesta rezultatul cercetarilor CNSAS si poate face un eventual apel la Tribunal. Ca sa ajunga la Tribunal este nevoie sa nu fie parlamentar, pentru ca atunci beneficiaza de imunitate, deci cel care are sansa sa fie reales poate scapa. In plus, legea lasa posibilitatea conspirarii depline din partea CNSAS in conditiile in care cel avizat isi retrage candidatura. Nici absenta de la audieri nu ar fi un motiv de pedeapsa; cel in cauza poate sa nu conteste dovezile CNSAS si sa se retraga pur si simplu. Cu alte cuvinte, legea nu este redactata in sensul prinderii pestilor in plasa, ci pentru alungarea lor din fata navodului. Pescarul a facut tot posibilul sa-si sperie prada.
CNSAS este legat de miini. Ii lipseste timpul unei investigatii amanuntite. Documentarea se face pe baza de cartoteca, iar aceasta, daca este incompleta – si este incompleta – sterge tot firul investigatiei. Deci cea mai mare parte a investigatiei propriu-zise, pina in momentul de fata, nu a avut loc. Maldarele de dosare, mai mult sau mai putin complete, nu vor putea fi deschise decit in momentul in care se vor lua metodic la mina kilometri de arhive. Numai arhivele SRI au 20 de kilometri. Cine poate face acest lucru? In nici un caz cei citiva zeci de angajati ai CNSAS. In Germania, Comisia Gauk a pornit la drum cu 3.000 de angajati si cu fonduri incomparabil mai mari, iar pentru instrumentarea completa a unui singur dosar se astepta cam trei ani.
Asa se si explica de ce nici in privinta candidatilor la Presedintie nu s-a descoperit nimic. Asteptatele dosare ale lui Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor sint si ele exact in acest stadiu al cercetarilor. De altfel, CNSAS o recunoaste: "rezultatele pe care le facem publice nu pot fi socotite complete si definitive". Ca sa intreprinzi o ancheta asupra activitatii Inspectoratului Judetean de Securitate Iasi in perioada 1974-1979, cind Iliescu il avea in subordine, iti trebuie o adevarata echipa, careia sa-i mai acorzi si ceva luni bune numai pentru acest dosar. La fel ca si in cazul Vadim Tudor pentru activitatea la revista "Saptamina".
Situatia in care a ajuns CNSAS poate fi criticabila. De ce s-au mai dat certificate de buna purtare pentru politicieni, daca rezultatele sint incomplete? Poate garanta cineva ca o cercetare amanuntita nu va aduce elemente spectaculoase in discutie? Mai are vreo valoare recomandarea pe care o face CNSAS in acest context? Este o greseala sa il incriminam si sa-l facem responsabil, precum insinueaza unii reprezentanti ai CDR in legatura cu activitatea lui Iliescu. Componenta Consiliului este mai presus de orice indoiala. CNSAS are gradul de libertate si posibilitatile pe care legea i le acorda, lege votata in Parlament de o parte a politicienilor care candideaza. Limitele CNSAS sint limitele pe care legiferatorii le-au fixat, prevederile sint cele maxime permise de interesele clasei politice la un moment dat. Pina la urma, CNSAS nu este altceva decit o formula de compromis.
Daca sub aspect juridic fostii colaboratori sau informatori par scapati, efectele morale ale acestei legi sint si mai minore. Ideea de lustratie a cazut total in desuetudine. Mai exista o mica minoritate interesata de rezultatele la care poate ajunge legea Ticu. Efectul electoral pe care le-ar avea asupra partidelor ar fi, aproape sigur, minim. Ar fi influentat electoratul PDSR de unele dezvaluiri referitoare la Iliescu sau la candidati PDSR, daca ele ar exista? Este foarte putin probabil. Cei in cauza au deja construita o alta imagine publica, au alte biografii de prezentat. Au avut ragazul sa le produca. Ceea ce s-a dorit un efect de purificare, pina la urma, s-a inecat in imbicseala creata si protejata zece ani. (Mihai CHIPER )