Fantomele prezentului

Cine a avut curiozitatea sa asiste la festivitatea lansarii lui Ion Iliescu in cursa pentru inca un mandat prezidential a incercat frisonul unei reintoarceri in timp, inainte de 1989. Evenimentul a fost trait cu placere de membrii PDSR si cu spaima de cei care nu sint simpatizanti. Lipsiti de simtul oricarei realitati, sustinatorii s-au intrecut in a ridica osanale: "presedintele universal", "una dintre cele mai importante personalitati ale Europei dupa aprecierea lui George Bush", "un spectator de elita pentru actori" etc. Atit stilul cit si repertoriul sint asemanatoare propagandei ceausiste. In ceea ce priveste actorii, nu mai vorbim de asemanari, ei sint aceiasi. La mai mult de un deceniu dupa caderea regimului comunist, acesta mai are puterea sa-si trimita mesagerii in prezent.
Ca o farsa a destinului, in aceeasi zi a lansarii liderului PDSR, o carte document, versiune necosmetizata a vietii lui Iliescu, a aparut pe piata: "Ion Iliescu. Biografia secreta. Candidatul manciurian". Scris nu din calcule politice, ci pentru interesul istoricilor, acest studiu si-a ales sa detalieze picant biografia politica a celui mai longeviv om politic din istoria noastra recenta, cel care s-a simtit in apele lui sub regimul de teroare al lui Stalin, a trecut apoi in serviciile lui Gheoghiu-Dej, ca apoi sa detina functii reprezentative sub Ceausescu si sa marcheze existenta Romaniei pentru inca sapte ani dupa 1989. "Biografia secreta" insista, cu documente, pe perioada in care Iliescu era functionar de stat sovietic, care se sobordona sectiei a noua a KGB-ului, "Studentii Straini".
Nimic nu este speculatie. Perioada cind Iliescu era seful sovietului suprem al studentilor straini in URSS este perfect evidentiata de catre birocratia sovietica. Cu dovezi, se face astfel lumina asupra unei etape pe care fostul functionar sovietic o trece sub tacere si o considera fantasmagorie. Din aceste dovezi inedite decurg marile intrebari ale cartii: cum a procedat un fost functionar stalinist ca sa-si continue cariera politica si in epoca destalinizarii? Cum a putut un functionar al lui Gheorghiu-Dej sa ramina intre elitele partidului comunist si dupa ce a urmat valul anti-dejist, la venirea lui Ceausescu? Si ce se intimpla acum, la zece ani dupa sfirsitul regimului comunist, incit reuseste sa-si pastreze legitimitatea sa politica, intr-o masura in care sa faca posibila o revenire la functia de presedinte? Concluzia: acest destin politic nu ar fi avut nici un fel de succes daca biografia personala nu ar fi fost mereu modificata, cosmetizata potrivit pretentiilor timpului. Lansarea de la Sala Palatului a fost tocmai acest exemplu. Falsele si inselatoarele amanuntele biografice au abundat. S-au gasit martori pentru fiecare episod al activitatii liderului pedeserist. De la organizarea primului campionat de sah al elevilor in 1948, pina la notitele "pertinente", facute pe toate cartile tiparite la Editura Tehnica. Este, intr-adevar, nevoie de talent sa operezi atit de selectiv cu memoria, incit sa-ti mai aduci aminte cine esti in realitate.
Preferintele politice se reduc, pina la urma, la afinitati personale. Mai ales in cazul electoratului iliescian. Ar fi o intrebare la care ar trebui sa-si raspunda orice simpatizant PDSR. Cum poti crede pe cuvint un om care nu spune tot adevarul despre trecutul sau? Cum il mai poti crede astazi, cind promite altceva? Pot greutatile materiale, care sint invocate de obicei in alegerea acestei optiuni, sa afecteze atit de mult simtul moralei?
Acum Iliescu insusi pare cuprins de un delir al promisiunilor: prime anuale pentru ingrijirea copiilor, pensii indestulatoare, protectie sociala oriunde si in orice masura. Populismul este un termen in care nu incape toata demagogia declaratiilor sale. Aceste lucruri sint imposibil de facut in proportia promisa PDSR. Liderii partidului stiu foarte bine acest lucru. Stiu ca economia nu se va redresa decit dupa dureroase disponibilizari. Sint constineti ca veniturile bugetare ramin aproximativ aceleasi si nu vor ajunge pentru marirea pensiilor, iar ajutoarele sociale sint numai teme electorale. Daca cinismul nu ar fi motorul acestor promisiuni, sigur ar mai ramine inconstienta. Trist este faptul ca biografia lui Iliescu nu este numai una personala. Secreta sau nu, ajunsa chiar subiect livresc, biografia sa este pe cale sa mai influenteze, intr-un mod anacronic, viata a milioane de romani.
(Mihai CHIPER)