Gambitul regelui

Rapid, fara nici un fel de justificare, proiectul de Constitutie facut public de Guvernul Emil Boc a fost interpretat drept ultima piesa intr-un puzzle al puterii personale vizate de Traian Basescu. Acest exercitiu de imaginatie nu-si are rostul. Noua Constitutie, chiar de-ar fi sa iasa integral, printr-o intimplare, fara nici o modificare din Parlament, nu se va aplica retroactiv. Constitutia in versiunea Basescu nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste. Daca procesul modificarii ei se incheie rapid, anul viitor, ea ar putea intra in vigoare abia din urmatorul ciclu electoral, atunci cind actualul presedinte nu va mai avea posibilitatea sa candideze si nimanui nu-i va mai trece prin cap sa-l propuna premier pe Emil Boc.

Insa realitatea este ca fiecare propozitie a proiectului propus de Guvern transpira rezultatul experientei personale de aproape sase ani a lui Traian Basescu. E o formula nedisimulata, sincera, deschisa, cristalina in transparenta si densitatea sa, de prezidentialism, fara capcane ascunse dupa virgule si zone albe, lasate pentru deliberarea Curtii Constitutionale. Pentru a nu fi prelungite inutil crizele politice, Parlamentul este „somat" prin fiecare initiativa a presedintelui. Se dau termene si teme la referendum, exista un termen la investirea Guvernului sau dizolvarea Parlamentului. In aceasta arhitectura, reducerea termenelor, posibilitatea aprobarii tacite a unui referendum sau respingerii tacite a unui Guvern ar putea transforma Parlamentul – unicameral si redus draconic -, intr-un adversar instinctiv, o reduta naturala in fata unui regim prezidential.

Desi urmareste transarea tensiunilor politice, uimitor este ca nu s-a umblat deloc la o sursa esentiala de conflicte din ultimii ani: raportul de forte parlamentare care duce la desemnarea premierului. Cu alte cuvinte, urmatorul presedinte, oricare va fi el, va putea sa aleaga, in continuare, premierul din partidul cu cele mai multe mandate in alegeri, dar care nu dispune de sustinerea parlamentara majoritara! In plus, presedintele ar mai avea o posibilitate sa-l santajeze si mai din scurt – 45 de zile, nu 60, cu alegeri anticipate, daca ii respinge premierul desemnat! Probabil, isi spune PDL, legea electorala va permite votul uninominal majoritar, prin urmare vor exista doua partide mari si late, si nu vom mai avea… o asemenea dilema, decit, eventual, cu oportunista UDMR.

O alta chestiune stranie este conflictul institutional presedinte – premier care poate aparea, natural, in cazul unor remanieri. Ce cauta premierul la Cotroceni "sa-l consulte" pe presedinte? De ce ar trebui seful statului amestecat in bucataria guvernamentala? Presedintele devine, astfel, al doilea premier. Sa nu uitam ca, prin respingerea sau impunerea unei remanieri, se poate decide o directie sau un program de guvernare reprezentat de un ministru. Asa incit aceasta prevedere duce, in mod natural, la o situatie si mai exploziva decit in perioada 2004-2008, in cazul in care presedintele si premierul vor fi din partide diferite.

Nu este deloc exclus ca PDL si Traian Basescu sa fi venit rapid cu un proiect maximal de Constitutie, pentru a se arata concilianti cu un Parlament deja ostilizat. Se prefera schema impetuoasa a gambitului regelui. Sa vedem in ce masura e contraatacat. Cu siguranta, Parlamentul va pune pe masa, vom vedea cit de rapid, o varianta parlamentarista a Constitutiei. Nici macar UDMR, partenerul de guvernare al PDL, nu pare dispusa sa cedeze de la ideea Parlamentului bicameral, chiar daca i se propune, inca neoficial, prezenta garantata in legislativ! Parlamentul va decide, in final, ce forma va avea proiectul si tot cetatenii romani vor avea ultimul cuvint in ceea ce priveste respingerea sau aprobarea noii legi fundamentale. Pina atunci, proiectele ramin un teren fertil de scandal politic.

Ce i se poate reprosa fundamental proiectului prezidentialist? Este foarte greu de crezut ca un tip precum Traian Basescu va mai aparea printr-un proces de selectie a clasei politice, dar el poate fi creat, natural, cu ajutorul Constitutiei propuse acum de PDL. Viitorul presedinte nu va mai avea nevoie de sase ani de lupte neintrerupte, de suspendare, de conflicte deschide cu Parlamentul, de hartuieli cu premierul, pentru a intelege pretul si responsabilitatea puterii sale, ci o va primi de-a gata. Abia atunci incep problemele!

P.S.: Un lucru de salutat, insa, in varianta prezidentialista ar fi noul Consiliu Superior al Magistraturii. Abia aici se sparge cercul castei procurorilor si judecatorilor, care tine blocata orice posibilitate de reforma din interior. Faptul ca 6 membri din 19 ar putea fi desemnati de societatea civila, plus alti cite 3 membri desemnati de Presedintie si Parlament, poate sa dinamiteze citadela prezenta, in conditii de vointa reformista.