Ghinion sau incompetenta?

vineri, 27 iulie 2012, 17:53
3 MIN
 Ghinion sau incompetenta?

Ajunsa la Londra, in trei transe, cu putin inainte de deschiderea oficiala a Jocurilor Olimpice, delegatia sportivilor romani a suferit deja o prima lovitura. Parca nu era suficient ca gimnastica feminina reprezenta de multi ani baza si exponentul recoltei de medalii pentru Romania si iata ca socul vine tocmai de acolo. Larisa Iordache, lidera generatiei adolescentine a echipei, s-a accidentat la calcai si timp de doua zile nu s-a antrenat. Recent, antrenorii lotului au mai indulcit informatiile, anuntand ca Larisa ar putea participa la paralele si la barna si, cu sanse minime, in concursul individual compus, unde este principala speranta a Romaniei. Ceea ce nu i-a impiedicat pe comentatorii de peste Ocean sa jubileze, considerand drumul deschis spre o noua medalie de aur pentru fetele din SUA. "Romania poate fi stearsa de pe lista contacandidatelor SUA la aurul olimpic", nu s-a sfiit sa scrie "Associated Press", comentariu preluat si de agentiile din tara noastra. Iar ai nostri suporteri de gimnastica s-au aratat si mai pesimisti, in stilul propriu mioritic. Foarte putini romani cunoscatori ai acestui sport mai cred macar in reeditarea bronzului olimpic de la Beijing, dupa ce anul trecut echipa Romaniei a iesit de pe podium. Si asta tocmai intr-un an in care se parea ca, odata cu revenirea cuplului Octavian Belu – Mariana Bitang, gimnastica feminina romaneasca parea sa fi regasit cararea spre succesele de altadata, dovada fiind rezultatele stralucite de la Europene.

Oare sta echipa Romaniei atat de fix in evolutiile Larisei Iordache? Larisa este campioana europeana la sol si vicecampioana la barna, intr-o competitie prestigioasa, dar departe de anvergura Jocurilor Olimpice. Nu numai ca acolo n-au fost prezente, in mod firesc, gimnastele americane si asiatice, dar si multe sportive de frunte ale "batranului continent" (multe din spatiul ex-sovietic), care au preferat sa se pregateasca in liniste acasa, in loc de a participa la Europene. Belu si Bitang au preferat angajarea in concurs, in mod firesc pentru cele cateva concurente foarte tinere, care au nevoie de competitie ca de aer. Insa Larisa, pe langa performantele obtinute la sol si barna, s-a aratat inca de anul trecut redutabila si la paralele, un aparat care de foarte multi ani (mai exact, de la Daniela Silivas incoace, anul 1988), reprezinta calcaiul ahilian al echipei Romaniei. De multa vreme, Romania nu a avut o gimnasta completa cum este acum Larisa Iordache si pierderea este foarte grea. Nici Catalina Ponor, nici Sandra Izbasa, sportive mai degraba specialiste pe aparat, nu pot remonta aceasta absenta.

Mai interesant e de aflat cum de s-a ajuns in aceasta situatie? Gimnastica romaneasca putea produce, in vremurile de altadata, zeci de concurente de valoare apropiata de cea a Larisei. Octavian si Mariana s-au intors, dar au constatat ca potentialul nu mai este cel de altadata. Sau stiau, dar nu si-au imaginat cat de critica poate fi situatia. Fetele nu mai vin la gimnastica, fie pentru ca centrele de profil dispar din lipsa banilor, fie ca au aflat de faptul ca in acest univers nu curge doar lapte si miere, ci si multa transpiratie si suferinta. Ochii de lupa ai celor doi au ales ce se putea alege din efectivul existent si s-au bazat pe experienta Sandrei si a Catalinei, dar si pe talentul Larisei si al Dianei Chelaru. A doua problema e starea precara, in vecinatatea penibilului, a medicinei sportive romanesti, depistata inca din "epoca de aur" Sydney 2000. Doftori buni ca administratori de nurofen, dar incapabili sa supuna sportivele unor teste complete inainte de o competitie de un asemenea nivel. Iar Larisa Iordache a trebuit sa ajunga la Londra ca sa afle ca are o inflamatie la calcai, in timp ce oficialii o invinovatesc tot pe ea, ca si-a ascuns durerile.

Una peste alta, faptul este consumat si implica o responsabilitate marita a celorlalte fete pentru ca bucuria americanilor sa nu se transforme in euforie. Problemele de fond raman, ca dincolo de noroc si ghinion, dincolo de ambitie si bani, este o nevoie acuta de profesionalism autentic si in sportul romanesc.

Comentarii