Inceputul sfirsitului

Desi cartile se fac neintrerupt cam de doi ani incoace, situatie amorsata mai dinainte de apetitul presedintelui pentru anticipate, inca nu exista nimic concret. S-ar putea spune ca toate partile beligerante se afla abia in faza de intimidare a adversarilor, iar cel mai bine acest lucru se vede in cazul PD (PD-L), pus deseori la colt de toti ceilalti. Partidului prezidential i se reproseaza populismul, desi mai degraba ii lipseste maturitatea politica in unele situatii. Daca ar fi avut-o, ar fi reusit sa evite capcanele intinse fara prea multa abilitate de PSD, prin care democrat-liberalii au fost impinsi relativ usor in derizoriu. Este cazul motiunilor promovate de ei si care, atunci cind au fost inregistrate in cele din urma in camerele parlamentare, nu s-au bucurat de sustinerea promisa initial de ceilalti actori de pe scena parlamentara. Cu toate astea, incapatinarea celor din PD-L de a lovi guvernul a ramas nestramutata, desi echipa lui Tariceanu pare ca si-a consolidat pozitia dupa fiecare confruntare. E drept ca PNL a dus o politica cel putin ciudata in ultimul an. Parasiti – mai bine zis lepadati – de aliatii de guvernare (PD), ei au incercat sa tina piept opozitiei majoritare, dar fara succes. Propunerea de majorare a pensiilor, de exemplu, i-ar fi adus alaturi de PD asta-toamna, in tabara celor potrivnici uriasei majorari, dar foarte repede liberalii au trecut cu arme si bagaje de partea PSD, promovind legea, chiar in lipsa resurselor palpabile de finantare. Tinindu-se strins de fotoliile ministeriale si sperind sa recupereze macar o parte din popularitatea pierduta, liberalii au fost nevoiti sa joace in continuare asa cum le-au dictat celelalte partide, in special PSD. Contrar doctrinei istorice, care presupune ca liberalismul conservator acumuleaza capital, oamenii lui Tariceanu au cheltuit umar la umar cu social-democratii lui Geoana mai tot ce s-a adunat la bugetul de stat. Astfel, in primul an de prezenta in Uniunea Europeana, in Romania au umblat ciinii cu covrigi-n coada – si ar mai fi umblat si acum, daca iminenta criza economica mondiala nu si-ar arata coltii si daca finantistii europeni, ca si cei de la BNR, n-ar fi avertizat la modul serios ca vremea risipei a trecut. Liberalii lui Tariceanu au un contraexemplu in Ungaria, guvernata acum de socialisti, care, culmea!, se comporta mai ceva ca niste liberali autentici. De exemplu, guvernul lui Gyurcsany tocmai pune in practica privatizarea unei parti din sistemul de sanatate, instituind practic coplata in domeniul asistentei medicale. Larghetea masurilor sociale de care se bucura romanii impiedica asemenea masuri nepopulare, spre bucuria populatiei si satisfactia PSD. Numai ca sacul cu fapte electorale bune a cam ajuns la fund, iar social-democratii nu dau semne ca se gindesc la eventualitatea ca ar putea face un guvern dupa urmatoarele alegeri. Iar viitorul mandat va fi mai degraba un blestem decit o victorie pentru partidul cistigator. In noianul de ajutoare sociale, de majorari de pensii, de scaderi de TVA si de intentii de inghetare a preturilor, ca sa nu mai vorbim de contextul sumbru al economiei mondiale, viitoarea guvernare va fi ori una in stare sa faca minuni, ori un animal politic de povara. Deci, pe cine alegem?