Lectia ruseasca

Comunistii obtin in alegeri un avans de doar 0,7 procente, partidul pro-prezidential "Unitatea", infiintat in urma cu nici trei luni, cistiga 23,88% din voturi, mica formatiune a reformistilor Kirienko, Ciubais si Nemtov, odata rasfatati ai Occidentului, intra lejer in parlament, iar Lujkov si Primakov, adversarii inversunati ai lui Eltin, se aleg cu un modest 11,98%. Un scenariu la care Kremlinul a visat, fara indoiala, dar pentru care putini ar fi indraznit sa parieze.
Scenariul a devenit plauzibil abia duminica seara, in momentul anuntarii primelor prognoze electorale. Observatorii au inceput sa vorbeasca despre "surpriza ruseasca", iar victoria partidelor de centru-dreapta a fost aplaudata cu satisfactie. Pe masura numararii voturilor, a devenit cert ca, pentru prima oara in scurta ei existenta, Duma va avea o majoritate pro-reformista. In sfirsit, o veste buna dinspre Rusia.
Dincolo de consecintele imediate ale scrutinului, aceasta promitatoare victorie a partidelor favorabile democratiei si economiei de piata ofera citeva indicii esentiale despre felul in care vor vota rusii in vara, la prezidentiale.
Poate cea mai importanta dintre lectiile votului de duminica este aceea ca, in ciuda unei campanii electorale murdare, alegerile au incetat sa mai fie un eveniment iesit din comun in Rusia. In mai putin de un deceniu, alegerile au fost acceptate ca principala metoda de schimbare a puterii. Un semn de normalitate, deci, intr-o zona in care democratia inca se mai silabiseste.
In plus, rusii au aratat ca nu mai vor o intoarcere la comunism, desi peste 80% dintre ei isi amintesc cu nostalgie de parfumul epocii sovietice iar Partidul Comunist inca mai este votat de un sfert din electorat.
Este atunci votul de duminica un vot in favoarea liberalismului, a economiei de piata? Cu siguranta nu. Rusii au aratat, in primul rind, ca vor la cirma tarii un om care sa puna ordine in haosul post-sovietic, o mina de fier. Un al doilea Eltin, care sa se urce, la nevoie, si pe tancuri, pentru a-i apara de rele.
Putem deduce ca, in fine, rusii au gasit omul pe care-l cauta. Desi succesor oficial al unui presedinte nepopular, premierul Vladimir Putin, numit in functie in urma cu doar patru luni, a demonstrat ca are citeva din trasaturile pe care oamenii le cer de la un sef de stat. E ferm, scump la vorba si se tine departe de animatele dispute politice. Daca n-ar fi fost desemnat oficial de Eltin drept candidat al Kremlinului la prezidentiale si daca n-ar fi sprijinit, prin declaratiile pe care le-a dat, partidul "Unitatea", s-ar putea spune ca are mai degraba comportamentul unui tehnocrat, preocupat doar de misiunea ce i-a fost incredintata.
Nu e nimic rau in faptul ca rusii isi doresc un lider autoritar. Oamenii au invatat ca un stat slab inseamna salarii neplatite la timp, coruptie, haos. Ingrijorator e insa ca fermitatea lui Putin, rasplatita cu un potop de voturi, s-a manifestat deocamdata doar in Caucaz. Brutalul razboi din Cecenia, transformat in trambulina electorala, are pentru multi semnificatia unui mesaj raspicat pe care o superputere slabita de boala, dar perfect lucida, il adreseaza Occidentului. Iata ca Rusia joaca din nou dupa propriile reguli si nimeni – nici liderii occidentali, nici apelurile la respectarea drepturilor omului, nici organizatiile internationale – nu o poate impiedica sa o faca.
Campania militara din Cecenia este un pact cu diavolul pe care reformistii rusi l-au facut pentru a-i scoate pe tusa pe comunisti. De aceasta data, strategia a functionat. Ramine de vazut cine va achita nota de plata si ce trambulina va mai confectiona Putin pentru a deveni stapinul Kremlinului. (Mona DIRTU)

Publicitate și alte recomandări video