Legaturi bolnavicioase

Motiunea democrata a cazut cu brio, dar acest lucru nu a surprins pe nimeni. De fapt, tocmai anticipind esecul demersului lor, democratii au deschis, in ultimul moment, un nou front impotriva adversarilor politici. In opinia presedintelui Emil Boc, obiectivul motiunii de cenzura initiata de PD nu ar fi fost neaparat caderea Guvernului Tariceanu-2, ci devoalarea taberelor politice din Parlamentul Romaniei. In realitate, si aceste mezaliante se cunosc de ceva vreme, chiar daca mai nimeni nu reuseste sa le priceapa resorturile pe deplin.

Si cum s-ar putea intelege toate aceste legaturi intre partide, cind multe dintre ele par facute impotriva firii? De pilda, e greu de inteles cum Guvernul PNL – care a vorbit primul de necesitatea unei legi a lustratiei dar si de un obligatoriu proces al comunismului – mizeaza pe sprijinul politic al PSD, adica tocmai al partidului impotriva caruia au fost lansate toate aceste actiuni.

Indiferent daca exista sau nu un protocol intre pesedisti si liberali, este evident faptul ca PSD va depune toate eforturile pentru a tine in viata Cabinetul Tariceanu. Frica de anticipate a ambelor formatiuni ii asaza pe fostii adversari la aceeasi masa. Culmea este ca acest parteneriat ad-hoc nu-l impiedica pe vicepresedintele PSD Victor Ponta sa considere actualul Executiv drept unul catastrofal si profund incompetent. Cu toate acestea, pesedistii s-au opus  motiunii de cenzura a democratilor. Ca ipocrizia sa fie maxima, dupa ce au anuntat ei insisi o motiune de cenzura, pesedistii merg acum pe varianta a trei motiuni simple la adresa Guvernului. Cu alte cuvinte, PSD respinge din start ideea de a destabiliza in vreun fel fragilul Executiv condus de Calin Popescu Tariceanu.

Totodata, este extrem de curios si comportamentul democratilor. Pe de o parte, PD cere demisia Cabinetului Tariceanu, pe de alta parte cei peste 1000 de democrati care ocupa functii importante in administratia locala tin cu dintii de ciolan. In mod normal, de vreme ce reprezinta in teritoriu tocmai puterea executiva, acesti functionari ar fi trebuit sa-si prezinte demisia, inca inainte de lansarea motiunii de cenzura. Neprocedind astfel, PD da impresia ca-si da palme singur, sau ca vrea si nu prea vrea demisia Guvernului.

In acest moment, personajul central al vietii politice romanesti este un triunghi politic dubios, in ale carui colturi s-au pozitionat PNL, PSD si PD. Relatiile dintre aceste trei partide sint duplicitare si bolnavicioase.  Liberalii sint la guvernare, dar avem parte de „cel mai minoritar" Cabinet din istoria postdecembrista a Romaniei, care nu ar supravietui – paradoxal – fara suportul adversarilor politici. La rindul sau, PSD este in opozitie dar, tot mai des, face agenda Guvernului, mai ales prin zona Justitiei. Desi scopul oricarui partid din afara puterii este tocmai acela de a da de pamint cu partidul aflat la guvernare, pesedistii i-au luat pe liberali in brate si-i mingiie pe crestet. Ca situatia sa fie si mai ciudata, dupa cum am vazut mai sus, PD joaca si el atit la Putere, cit si in Opozitie. 

Din pacate, acest spagat politic la care se dedau PNL, PSD si PD perpetueaza si agraveaza criza politica din Romania. In aceste conditii, in care fiecare dintre cei trei actori politici principali se suspecteaza si se frineaza reciproc, ramine de vazut in ce mod se mai poate duce la capat un anumit proiect politic. Vom avea vot uninominal? O lege a lustratiei? O reducere a numarului de parlamentari? Vom cheltui macar o parte din fondurile europene? Greu se crezut.

Mai degraba, toate semnele arata ca acest prim an al carierei europene a Romaniei este unul ratat din cauza unei clase politice incapabile de a se reforma. La viitoarele alegeri, cine ar trebui sa plateasca toate oalele sparte?