Licariri in bezna

Pina la debutul echipei nationale de fotbal a Romaniei in campania 2014 (9 septembrie, pe stadionul din Tallinn, impotriva Estoniei) au mai ramas inca sase luni, timp suficient pentru selectionerul Victor Piturca de a edifica un nucleu de jucatori cu care sa atace calificarea pentru mondialul brazilian. O campanie care nu porneste in conditii dintre cele mai stralucite, si aceasta din mai multe motive. Este vorba, mai intii, de interesul din ce in ce mai scazut al publicului pentru echipa, macinat in luptele pe plan intern intre diversele grupari, dar si indepartat de o presa sportiva partizana, care deschide ziarele cu ultimele formule de joc ale unei anumite formatii bucurestene pentru meciul cu Mioveni, chiar in ziua amicalului de lux cu Uruguay. Masa de suporteri nu este indepartata doar de ziare si televiziuni, ci si de lipsa acuta de potential a fotbalului nostru, nu chiar atit de vizibila la nationala mare, cit la reprezentativa de tineret. Sperantele fotbalului romanesc au fost batute mar de o echipa a Cehiei mai experimentata (dupa spusele unui comentator TV), ceea ce, la o prima vedere, stirneste risul. Ce fel de experienta superioara – puteti intreba – poate avea o echipa Under 20 fata de alta? Numai ca nenumitul comentator are dreptatea sa, fiindca cehii joaca titulari in echipe de club de prim rang in tara lor, in timp ce ale noastre sperante ce niciodata nu pier sint, daca nu imprumutate pe la diversi sateliti, atunci titulari la echipe de esalon inferior ori la modeste formatii din Italia. Tinerii jucatori cehi sint arhicunoscuti suporterilor din tara de bastina, dar citi romani au auzit de Daruiala, Benzar sau Buznea?

Dar nu numai dezinteresul presei sau potentialul general induce indiferenta suporterilor, ci si conducerea Federatiei si a Ligii Profesioniste. Fotbalul romanesc se afla in anticamera eradicarii unei tumori care il maninca de ani si ani de zile, instalata si tolerata inca din vremurile de aur ale nationalei. Si daca mafiotii de prim rang au ajuns acum sa fie cercetati de DNA, acest lucru nu se datoreaza oamenilor cinstiti din fotbal, demult redusi la tacere, ci unor mafioti de rang mai mic, atunci cind securea setoasa de putere din Casa Fotbalului taie in carne vie, aproape fara a viza consecintele. Este regretabil ca, la un eveniment marcant in fotbalul romanesc, cum a fost spectacolul Romania – Uruguay, suporterii au urlat mai mult impotriva conducerilor FRF si LPF decit pentru echipa nationala, insa este pe deplin normal. Un rezultat de prestigiu al nationalei n-ar fi facut decit sa cautioneze metastaza fotbalului romanesc, doar din pricina unui selectioner inspirat si a unor jucatori care au tinut sa-si depaseasca conditia in fata unor adversari de prim rang.

Pe acest fundal de tablou mortuar, s-a dovedit miercuri, in incinta Arenei Nationale ca, tiris-grapis, Victor Piturca este pe drumul cel bun si poate gasi un culoar spre Rio de Janeiro in 2014. Cu toate ca anumite intrebari se pot pune in legatura cu criteriile de selectie ale antrenorului. De pilda, ce cauta Marius Niculae (fie el si golgeterul Ligii I), la 32 de ani, in echipa nationala, cind tinta selectionerului este Euro 2016? Raspunsul este banal si simplu: pentru ca jucatorul numit altadata "Sageata" poate fi util reprezentativei pentru campania 2014, care nu trebuie trecuta la spate. Lucru valabil si pentru Mutu, Goian sau alti jucatori "uitati" de Piturca pentru acest meci cu Uruguay (Tamas, Rat, Sinmartean, Cocis). In privinta tintei 2016, Piturca trebuie apreciat pentru indrazneala de a fi folosit in acest meci jucatori foarte tineri, pentru ca acestia pot creste intr-un amical cu Uruguay cit in cinci meciuri cu Turkmenistan si San Marino impreuna. Daca selectionerul a vrut sa combine cele doua target-uri, 2014 si 2016, rezultatul partidei cu alde Forlan si Cavani ii asigura un cec in alb, cu atit mai mult cu cit jocul tricolorilor (mai ales in repriza a doua) a fost remarcabil. Fireste ca in luna martie 2012 nu putem sa spunem ca nationala Romaniei a renascut, doar ca sint semne bune, licariri in bezna in care se scufunda de multa vreme fotbalul nostru. Mai urmeaza doua partide amicale, cu Elvetia si Argentina, si visul lui Piturca, acela de a avea doi-trei jucatori pe post capabili de a juca titulari in orice meci decisiv, se poate infaptui. Deocamdata, in conditii maladive, rezultatul amicalului cu Uruguay si jocul nationalei par a fi miracole, a caror indeplinire definitiva ar fi mult-dorita calificare.