Lipsa de incredere

La intrebarea "de ce nu au incredere romanii in institutiile statului?", probabil ca Gigi Becali ar fi cel mai nimerit sa dea raspunsul. La urma urmei, el a pus in practica, cu ajutorul paznicilor sai, ceea ce destui alti romani doar gindesc: si-a facut singur dreptate recuperindu-si masina furata. Asta l-a costat citeva zile de inchisoare, pentru ca a recuperat-o cu tot cu hoti, dar a cistigat in schimb un plus de popularitate care a propulsat in Parlamentul European nu doar doi, ci trei candidati ai PRM. Pina la acest scandal, Becali a folosit fiecare prilej pentru a-I critica vehement pe procurori, in limbajul sau caracteristic, ceea ce a atras la un moment dat chiar interventia procurorului general, care a cerut Consiliului Superior al Magistraturii sa intervina in apararea reputatiei acestora.

Daca Becali este recunoscut pentru limbajul sau colorat, Adrian Nastase a impins diplomatia cuvintelor pina dincolo de ironia rautacioasa si aroganta care ii fusesera reprosate in campania electorala din 2004. Tinta au reprezentat-o tot procurorii, care il cerceteaza in mai multe dosare deja celebre – vila sa din strada Muzeul Zambaccian, mostenirea matusii Tamara sau achizitiile de materiale de propaganda facute de PSD in vremea cind Nastase conducea partidul. Toate dosarele s-au complicat cu atit mai mult cu cit calitatea privilegiata de deputat si fost ministru a liderului social-democrat a facut ca mersul anchetei sa se blocheze in Parlament. Justitia s-a dovedit neputincioasa, Nastase s-a dovedit imposibil de atins, iar colegii sai parlamentari s-au dovedit mai scrupulosi ca oricind in privinta corectitudinii deciziei pe care o aveau de luat. Insasi sefa Camerei Deputatilor, Roberta Anastase (PDL), este aratata cu degetul ca ar fi tinut nepermis de mult unul dintre dosare la sertar pina sa-l propuna pe ordinea de zi. Anastase invoca o intelegere cu PSD, social-democratii nu confirma, iar la final singura certitudine este ca procesul juridic nu poate trece de Parlament.

Iar daca bratul legii s-a prins in usa Parlamentului, nu acelasi lucru se poate spune despre magistratii care isi recupereaza in instanta restantele salariale anulate sau suspendate, desi marimea acestora le creeaza un curent nefavorabil in ochii celorlalti romani. Pina acum, sentintele au fost precise, cu toate ca justitia a aratat in dese rinduri ca dreptate se face intre anumite limite.

Fara aceste bilbiieli – putine, dar foarte vizibile – si fara nelipsitele atacuri lansate de mai-marii zilei care ajung subiecte de dosare penale, increderea in actul de justitie ar tinde la 100%. Cit despre politicieni, acestia au mult de recuperat la capitolul incredere, si asta se vede in prezenta la vot.

Daca de justitie si politica se vorbeste cel mai mult, despre deciziile altor institutii ale statului se aude doar cind produc efecte nedorite. Bunaoara, incendiul care a aprins turnul din Capitala saptamina trecuta a readus in discutie autorizatiile de constructie date alandala si haosul care stapineste domeniul. Putini stiu ca autorizatia este necesara pina si pentru banala operatiune de inchidere a balconului. Faptul ca nimeni nu o cere se vede pe orice fatada de bloc. La fel cum se vede si atunci cind se construiesc imobile la doar 2 metri unul de altul, cum s-a intimplat in Tirgu Cucu din Iasi, ambele cu acte in regula. Cita incredere mai ramine in deciziile celor care trebuie sa aiba grija de peisajul urban?

Indiferent ca este vorba despre un Plan Urbanistic Zonal sau de mersul justitiei ori de deciziile luate la virful politicii, erodarea increderii este mai evidenta atunci cind e provocata chiar de cei care ar trebui sa apere prestigiul institutiilor statului. Or, cind justitia si politica se infrunta una pe alta sau cind autoritatile nu-si fac treaba, cita corectitudine i se poate cere unui om de rind?