Mai traieste PNTCD?

Apare saptaminal, uneori mai des, la OTV. Vorbeste ore intregi despre orice fel de subiect; despre politica, despre biserica (este membru in Colegiul electoral), despre economie (este presedintele patronatului roman), despre mindria de a fi roman. N-am fost atent daca a abordat si cazul Ralph, elevul care s-a sinucis dintr-o prea mare dragoste de scoala. Oricum, se pricepe la toate. Este Marian Milut, "salvatorul" PNTCD.
A "debutat" in politica relativ tirziu, dupa 2000. A cochetat mai intii cu Actiunea Populara, nesemnificativul partid al lui Emil Constantinescu. In 2004, a vrut sa fie presedinte al Romaniei, dar nu a avut succes. Brusc si surprinzator (date fiind criticile cu care ii atacase anterior pe taranisti), a ajuns in PNTCD, iar la putin timp dupa aceea a devenit chiar liderul acestei formatiuni politice. Ascensiunea lui nu a fost prea dificila, de vreme ce unul dintre cei mai puternici "chalangeri" ai sai a fost vesnicul damnat Victor Ciorbea.
A promis ca va revigora batrinul PNTCD, aflat in mare suferinta. S-a vorbit chiar de niste sume frumusele, de ordinul milioanelor de euro, pe care ar fi fost dispus sa le investeasca in nume personal in renasterea partidului pe care a ajuns sa-l conduca. Unii au crezut in promisiunile sale, altii ba. Oricum, au existat destui taranisti care au asteptat cu nerabdare marile proiecte cu care Marian Milut urma sa faca din PNTCD o vedeta a scenei politice.
Si ele au venit. Mai intii, a fost vorba de refacerea vechii Conventii Democrate. PNTCD si AP si-au oferit serviciile PNL pentru a construi noul pol de dreapta al politicii romanesti. Calin Popescu Tariceanu a fost de acord, chiar daca zestrea de voturi pe care o aduc cele doua partidulete nu depaseste 2%. Se pare ca protocolul se va semna in viitorul apropiat. Este clar, insa, ca noua constructie nu are nici un viitor, atita vreme cit PNTCD si AP (grupuscul alcatuit tot din fosti taranisti) nu au fost capabile ele insele sa colaboreze. Cum se vor impaca, atunci, cu PNL? Ce doctrina, ce mesaj, ce proiecte ar putea fi agreate de toate cele trei partide, cind nici liberalii nu mai stiu pe cine slujesc (in afara lui Dinu Patriciu)? Cind PNTCD nu se mai adreseaza nimanui? Cind AP nu este votat de nimeni? Cind Emil Constantinescu – adevaratul gropar al PNTCD – inca se crede buricul pamintului? Antipatia comuna pe care o nutresc toate cele trei partide fata de Traian Basescu nu se poate constitui intr-o platforma politica.   
Al doilea proiect propus de Milut a fost si mai tare; reducerea pragului electoral de la 5% la 2,85% ! De ce nu la 1,003%? Asa, PNTCD ar avea vreo 50% sanse sa ajunga in viitorul Parlament. Putini isi mai aduc aminte de faptul ca ideea majorarii pragului electoral de la 3 la 5% pentru partide si la 8% pentru aliante, operata in 2000, a apartinut chiar taranistilor. Atunci si-au semnat singuri condamnarea; acum realizeaza faptul ca nu mai sint capabili sa stringa nici macar 3% dintre voturile romanilor. Atunci, ce sa mai caute in Parlament?
Probabil, Marian Milut crede ca, aparind atit de des la OTV, va reusi sa creasca notorietatea taranistilor. Dar nu de notoritate are nevoie acum PNTCD, ci de un lider autentic. Pina si Ion Diaconescu (colegul lui Corneliu Coposu) a recunoscut ca partidul are grabnica trebuinta de un lider charismatic. Acesta trebuie sa fie primul si cel mai important proiect al PNTCD: descoperirea unui politician care sa-si asume rolul de locomotiva a partidului. Sa fie Marian Milut acela? Ne indoim.
Fantoma a prezentului, agatat intre un trecut care nu se va mai intoarce niciodata si un viitor pe care nu stie sa-l construiasca, PNTCD pare un partid condamnat la disparitie.