Caută 
5 MIN
Video
Cu exceptia a doi batrinei, simpatici de altfel – este vorba de Ion Diaconescu si Mircea Ionescu Quintus – toti ceilalti lideri politici ai actualei puteri au recunoscut, ieri, ca victoria la limita a candidatului CDR pentru primaria Capitalei, Viorel Lis, reprezinta mai mult un esec decit un succes. Aprecierea e de bun simt si poate chiar de bun augur. E de bun simt pentru ca, in ciuda optimismului debordant afisat pe tot parcursul campaniei electorale de catre liderii CDR si de candidatul lor, votul de duminica a fost in mod clar un vot anti-Lis si anti-CDR. In timp ce Viorel Lis a cistigat duminica doar circa sase procente in plus fata de turul anterior, pentru Sorin Oprescu au optat, in ultima saptamina, un numar aproape dublu de alegatori, 49,5% fata de 27%. Fara a fi un candidat puternic, o revelatie sau macar o noutate politica, Sorin Oprescu a coalizat pe ultima suta de metri un numar important de votanti impotriva candidatului CDR. Faptul, surprinzator pentru multi, ca electoratul independentului George Padure a optat masiv si disciplinat in favoarea adversarul lui Lis, e cea mai puternica confirmare a acestei aprecieri.
Desi a recistigat primaria Capitalei, CDR se poate considera invinsa. Invinsa nu de PDSR, ci de propriile esecuri din ultimii doi ani. Cu toate acestea, pentru CDR, situatia e inca departe de a fi dramatica. Exista doua elemente care sustin o asemenea opinie: absenteismul masiv si succesul important al candidatului independent George Padure. Ambele demonstreaza ca, in ciuda erodajului si a dezamagiri populatiei vizavi de prestatia CDR, alianta politica aflata la putere ramine in continuare fara alternativa. Nici o forta politica de opozitie n-a reusit pina acum sa convinga populatia ca merita sa-i ia locul. Oricit s-ar lauda PDSR cu rezultatul obtinut duminica de candidatul sau, realitatea e urmatoarea: la un absenteism de peste 60%, pentru PDSR, in primul tur, care a fost cel mai bun barometru de audienta politica, au optat efectiv mai putin de sase la suta dintre bucuresteni. Cu un asemenea procent de simpatizanti nu te poti considera o alternativa. Succesul candidatului PDSR e rezultatul unui anumit specific al alegerilor locale comparativ cu alegerile generale. Nefiind vorba de un vot uninominal, cum e cel din alegerile locale, in alegerile generale partidul e cel care da masura simpatiei electorale, or, la acest capitol, PDSR nu se poate lauda cu prea multe. CDR continua sa depaseasca cu destule procente atit PDSR, cit si orice alta forta politica de opozitie. Pe de alta parte, voturile lui Padure nu sint nici ale CDR, dar nici ale PDSR. In alegerile generale, asemenea voturi nu mai pot fi negociate, pentru ca nu exista decit un singur tur de scrutin. Cu ce obtii din prima, cu aia ramii. Or, asa cum am aratat, in primul tur, candidatul PDSR n-a convins nici macar sase procente din electorat.
Una peste alta, se poate spune ca, in ciuda asteptarilor, alegerile de duminica ne ofera extrem de putine concluzii. Cu alte cuvinte, sint extrem de putin relevante pentru viitor. "Cine a cistigat si cine a pierdut?" Iata singura intrebare importanta la care, insa, cu greu poti da un raspuns. (Pavel LUCESCU)
Dinamo B nu are ce cauta in Divizia A!
Cu citiva ani inaintea evenimentelor din decembrie 1989, vechea rivalitate dintre Dinamo si Steaua atinsese culmile paroxismului. Finala de pomina a Cupei Romaniei 1988 (atunci cind o decizie de arbitraj a fost corectata de catre CC al PCR), meciul asijderea din returul campionatului 1988-1989, cu gestul exhibitionist al lui Andone, urmare a eliminarii dinamovistilor Vaiscovici si Camataru, au determinat o ura de moarte intre cele doua grupari fruntase ale fotbalului romanesc. Si daca Steaua se bucura de sustinerea financiara si morala (??) a unor membri ai dinastiei conducatoare, Dinamo beneficia de existenta a doua echipe-pepiniera in primul esalon: Victoria Bucuresti si Flacara Moreni, in afara asociatilor cooperatisti cunoscuti. Victoria aceea se chinuia enorm sa bata Steaua in campionat, dar nu reusea. In schimb, echipa securitatii, ca si Flacara Moreni, a tras din greu pentru ca, mai intii Camataru si, apoi, Mateut sa cistige gheata de aur europeana. Circul functiona pe toate planurile: Steaua a cistigat titlul de campioana in 1989 nu numai datorita rezultatelor directe, ci si datorita faptului ca FC Olt (o alta relicva ceausista) invingea pe Dinamo la Scornicesti!
Ideea unor echipe satelit nu este o inventie romaneasca: in fond, in Spania, in "Segunda Division", exista atit Real Madrid B, cit si Barcelona B, echipe-pepiniera ale marilor cluburi ale "Primerei". Atita doar ca cei doi sateliti sint declarati in mod onest si nu au drept de promovare in primul esalon. Imaginati-va ce ar fi daca, in ultima etapa a "Primerei Division", titlul de campioana s-ar decide (si) intr-un meci Barcelona A – Barcelona B!
Divizionara B Rocar Bucuresti este perceputa in mod deschis ca un fel de Dinamo B. Numai ca la noi nimeni nu-si pune problema ca in campionatul spaniol. Pentru simplul fapt ca echipa sponsorizata de Gigi Netoiu nu se cheama "Dinamo B", ci Rocar. Chiar daca se stie faptul ca acelasi "netoi" este unul dintre sponsorii principali (daca nu chiar principalul!) ai lui Dinamo A . Nu este nimic rau in faptul ca Dinamo s-a eliberat de statutul de club departamental al Politiei. Nici ca echipa din Soseaua "Stefan cel Mare" si-a gasit un sponsor, ca Gigi Netoiu, tot atit de puternic ca si temutul Copos. Ceea ce deranjeaza este mascarea acestei apartenente, ceea ce ar putea face ca Rocar Bucuresti (sa nu ne ascundem dupa deget, de fapt, Dinamo B!) sa aiba dreptul de a promova in Divizia A. Si pentru ca naivii care mai cred in cinstea din fotbalul romanesc sa nu aiba nici un fel de dubiu, recenta rezolvare a cazului Mutu este dovada cea mai peremptorie a faptului ca Rocar este, de fapt, Dinamo B. Mutu a fost cumparat de Rocar, dar va juca in retur la Dinamo. Pentru aceasta manevra, o serie impresionanta de jucatori dinamovisti vor transpira in "Drumul Gazarului" pentru ca Dinamo B (pardon, Rocar!) sa promoveze in prima liga. Totul pentru ca Adrian Mutu, un jucator solicitat de toata crema cluburilor romanesti, sa fie omul… Rocarului!
Daca Rocar (Dinamo B) va promova pe prima scena, lucrul acesta poate avea consecinte mai grave decit simplul fapt ca problema titlului ar putea fi rezolvata intr-un dialog la distanta in meciurile Dinamo – Rocar (Dinamo B) si Gloria Bistrita (Rapid B) – Rapid. Prin inductie, intr-un viitor apropiat, ar putea aparea pe prima scena Dinamo C, Rapid C, plus Steaua B, C si D. Ceea ce ar putea duce la o panarama de campionat, mult mai tragi-comica decit cea actuala. De aceea, ar trebui ca Federatia sa ia masurile necesare: echipele satelit sa ramina ca atare, fara drept de a evolua in acelasi esalon cu team-urile mama. Altfel, am reveni usor la vechile tabuuri Victoria, Flacara Moreni sau FC Olt! (Nicolae GRECU)
