Minarea Libanului

De 22 de zile, Libanul a devenit unul dintre cele mai singeroase cimpuri de lupta din Orientul Mijlociu. Din pacate, bombele si cadavrele sfirtecate nu sint un lucru neobisnuit pentru libanezi. Conflictul actual este slefuit istoric de resentimentele colonialismului european, de luptele pentru putere si dezvoltarea natiunilor din regiune, de ura intre diferite dogme ale islamului, de urmele razboiului civil libanez din 1975-1990 etc.
Si totusi, contextul violentelor actuale este diferit. Conflictele deschise din Afganistan, Irak si teritoriile palestiniene complica mult situatia. Statele moderate din regiune – Arabia Saudita, Iordania si Egipt – incearca, momentan, sa se distanteze de Washington si Tel Aviv. Ceea ce este cel mai surprinzator, musulmanii, indiferent de dogma careia ii apartin, devin din ce in ce mai uniti, marind riscul de globalizare a atacurilor in numele Jihadului. Toti liderii religiosi musulmani din regiune omagiaza miscarea Hezbollah pentru curajul sau in fata dusmanului sionist. Desi sint islamisti, militantii Hezbollah au cistigat respectul clericilor crestini maroniti din Liban, in ciuda unei istorii minate cu conflicte intre cele doua confesiuni. Desi este siit, Hezbollahul a atras suportul sunnitilor. Astfel, daca in Irak sunitii si siitii se macelaresc intre ei in fiecare zi, distrugindu-si unii altora lacasele de cult, siiti libanezi au incuviintarea sunitilor sirieni si, mai nou, a organizatiei al-Qaida. Nu in ultimul rind, desi sint arabi, iar arabii sint priviti cu aroganta de persi, militantii Hezbollah beneficiaza de finantarile persilor iranieni.
Aceste coalitii circumstantiale sint facute pentru a infrunta Israelul. Iar pina acum Israelul nu a reusit decit sa-si provoace si mai mult dusmanii. Desi a inceput atacul Libanului in forta tocmai pentru a micsora perioada conflictului, nu a reusit pina acum sa obtina nici o mare victorie, nu a reusit sa prinda sau sa omoare nici un lider important. Acum doua saptamini, Israelul cerea inca 14 zile pentru distrugerea Hezbollahului, afirmind ca a reusit sa distruga 50% din efectivul armat al miscarii. Acum, Israelul mai cere inca 14 zile, subliniind ca a distrus 75% din Hezbollah, desi recunoaste ca miscarea a reusit sa-i ia prin surprindere prin capacitatea sa militara. La inceputul conflictului, oficialii israelieni vorbeau de „distrugerea” Hezbollah, apoi de dezarmarea miscarii, iar acum de o „lectie care le-a fost data de Israel in ultimele saptamini”.
Este evident ca ambitiile Israelului devin din ce in ce mai mici, pe masura ce conflictul devine din ce in ce mai greu de oprit. Si sint indeplinite toate premisele pentru acutizarea conflictului in zona. Si liderii israelieni, si liderii Hezbollah beneficiaza de o mare sustinere din partea populatiei, care i-a si votat, de altfel, la conducerea tarilor lor. Daca 71% dintre israelieni considera ca armata „trebuie sa atace mai puternic”, 86,9% dintre libanezi aproba „rezistenta” opusa de Hezbollah in fata ofensivei israeliene. Ambele tari nu iau in considerare rezolutiile ONU de mentinere a pacii si ambele tabere sint dispuse sa lupte cu orice mijloace, inclusiv cu copiii. Daca armata israeliana incurajeaza fetite de 12 ani sa semneze pe bombele destinate Libanului „Cu dragoste, din Israel”, Hezbollah isi depoziteaza armamentul in scoli sau in cladiri populate de copii.
Toate aceste lucruri complica enorm demersurile diplomatice, iar orice forta internationala in zona are toate sansele sa aiba o misiune sinucigasa. Conflictul pare a fi condamnat sa continue, adincind sentimentul de disperare, erodind increderea in diplomatia internationala si radicalizind opiniile si taberele aflate in conflict, cu alte cuvinte, tot atitea motive de prelungire a unui razboi fara sfirsit.