Numaratoarea inversa

Exista numere care marcheaza destinul unei generatii. In 20.05.1990, relatia nepotrivita dintre doua numere avea sa impuna un anumit tip de societate. Si, mai ales, un anumit tip de clasa politica. Diferenta neta dintre 85% si 15% (suma lui 11 plus 4) dezvaluia prapastia dintre invariabil si schimbare sau distanta uriasa dintre o majoritate conservatoare si o minoritate ingenua. Acest dezechilibru a devenit rapid o sursa de tensiuni, de deziluzii si de minciuni.

Ca si atunci, si acum se face o greseala asemanatoare: se atribuie unei parti doar calitatI, iar celeilalte doar defecte. Dar, chiar mai mult decat in 1990, cele doua cantitati provin dintr-o aceeasi adunare. Nu le separa o doctrina sau calitatea oamenilor ori inteligenta programului, ci doar niste culori arbitrare. Si insultele proferate sunt aceleasi. Dihotomia devine caduca.

In acest moment, nu asistam la o lupta pe idei, ci pe numere. In lipsa datelor oficiale ale recensamantului, fiecare tabara face propriile sale socoteli. Acolo unde unii vad inmultiri, altii descopera scaderi masive. O tabara aduna diaspora, alta o imparte. Dar, mai putini romani pe lumea asta inseamna nu doar un viitor mai nesigur pentru toti, ci si mai putini parlamentari. Cui ii mai pasa insa? Fiecare scrutin isi inventeaza propria lui matematica.

Prin urmare, a investi iarasi enorm de multa speranta (citeste putere) doar intr-o singura parte va avea exact acelasi efect ca in urma cu 22 de ani. Imediat ce nu vor mai exista oponenti, castigatorii isi vor uita promisiunile. Peste putin timp, multimile vor intelege ca au fost inca o data pacalite. Dar poate ca acesta este rolul ingrat al multimilor. Sa fie intotdeauna puse intre paranteze.

Ca individului nu-i place sa recunoasca teapa pe care si-o administreaza periodic, o arata si o scurta incursiune in trecutul electoral. Daca – din curiozitate – ii aduni azi pe cei care isi exprima apartenenta la minoritatea naiva din 1990, descoperi (cu falsa uimire) ca numerele sunt altele. Acel 15% a crescut cu timpul neverosimil de mult. Culmea e ca acolo unde dadeai doar peste republicani incruntati, te intampina azi monarhisti zambitori si loiali pe vecie Regelui. Mintea cea de pe urma ne fugareste, dar nu ne ajunge chiar de fiecare data. O fi si ea ostenita de atatea calcule.

Morala alegerilor din ultimele doua decenii este ca electoratul voteaza mai mult cu mintea la trecut decat cu gandul la viitor. Probabil de aceea romanii, indeosebi politicienii, isi rescriu mereu biografia. Dar daca oamenii mint deseori, numerele iti releva adevarul de fiecare data.