O chestiune europeana?

Un roman pripasit in Cetatea Eterna este acuzat ca a tilharit si ucis o italianca de 47 de ani. Crima a ingrozit Italia, a generat un val de xenofobie si rasism, dar a nascut si false si ipocrite dispute de ordin lingvistico-politic (cum sa-i spunem presupusului criminal: tigan, rrom sau roman?); Nu in cele din urma – dar asta chiar ca nu mai mira pe nimeni -, tragica intimplare a luat complet pe nepregatite autoritatile de la Bucuresti.

E uimitor, insa, cum guvernantii nu au prevazut criza care se apropia. De ani de zile, exista conationali de-ai nostri care creeaza o multime de probleme tarilor UE. Evident, nu ma refer la sutele de mii de romani care muncesc, uneori in conditii mizerabile, deseori la negru, in aceste tari, pentru a trimite miliarde de euro in Romania; ci la cele citeva sute (mii?) de indivizi care au plecat in Occident cu scopul declarat de a trai dincolo de lege. La inceput au mincat lebedele vieneze, pe urma au tilharit la drumul mare si foarte repede au ajuns la crima. Dupa 1989, tensiunile gazdelor de circumstanta s-au acumulat treptat, ca sa explodeze in urma unei tragedii care nu este mai ingrozitoare decit altele.

Infractiuni de acest gen comise de romani in intreaga Europa au fost si, din nefericire, vor mai fi. Cu prima ocazie, "expulzatii" vor reveni in tarile din care au fost alungati sau in altele din U.E. Si vor face din nou ce stiu cel mai bine: sa insele, sa fure, sa ucida. De ce domina infractorii romani toate "topurile" europene de criminalitate? Cit de vinovati sint acesti paria de propriile lor pacate?

De 17 ani, societatea romaneasca trateaza astfel de evenimente, in cel mai bun caz, cu indiferenta. Sau cu umor. Dupa 1989, comunitatile marginale (alcatuite atit din tigani, cit si din romani foarte saraci) au fost folosite exclusiv ca masa electorala. Inceputul l-a facut partidul lui Iliescu, care le-a platit votul cu tot felul de pomeni. Manevra a fost folosita ulterior si de celelalte partide, cu mai putin succes insa. Exista multe localitati in judetul Iasi, ca si in Romania, unde primarii cistiga mandat de mandat alegerile doar datorita voturilor tiganilor, pe care ii momesc la urne cu un pahar de palinca si o bucata de caltabos. Daca parlamentarii tineau la interesul national, interziceau, in campaniile electorale, pomenile de acest gen, nu sondajele de opinie.

Solutiile propuse de Tariceanu pentru iesirea din criza sint hilare. Noi cerem italienilor sa faca ce n-am facut noi vreme de 18 ani (plus inca vreo 50 de ani mai inainte): sa-i integreze social pe tigani. E usor sa spui, e infinit mai greu s-o faci. In Romania exista un deficit clar de forta de munca si, cu toate acestea, sute de mii de romani primesc venitul minim garantat. Oare de ce? Ministrul Vosganian a sesizat la un moment dat aberatia, dar nu a luat nici o masura. Doar nu o sa piarda PNL toate aceste voturi! Acum le cerem italienilor sa-i invete pe tigani sa munceasca. Noi i-am invatat sa insele.

Intr-o singura privinta, politicienii romani au avut dreptate. Chestiunea tiganeasca nu (mai) este doar una romaneasca. Dar nici nu o putem transfera in totalitate sub jurisdictie europeana. Atita timp cit in Romania autoritatile nu iau primele masuri pentru a impune respectarea legilor in propria ograda, vom exporta in continuare infractionalitate. Si vom importa o neincredere tot mai mare in ceea ce sintem.  Atita vreme cit, la noi, bandele de tigani poarta razboie de strada, palatele cu turnulete se construiesc pe proprietatea altuia, firmele bulibaselor practica evaziunea fiscala, pirandele se marita la 12 ani (iar nuntile sint nasite de ex-ministri de Interne), puradeii cersesc sub ferma supraveghere a mamelor iresponsabile etc., iar statul si societatea nu intervin intr-o maniera radicala, nu putem spune ca noi, majoritarii, ne-am facut datoria. Dimpotriva. Vina pentru ce se intimpla rau este mai ales a noastra.

Popor nomad si versatil, tiganii isi cauta inca implinirea propriului lor destin. De la toate populatiile in mijlocul carora au trait au imprumutat, pentru a supravietui, obiceiuri si trasaturi de caracter. Oare ce au luat de la noi?