O decizie iresponsabila

In seara de marti, iubitorii fotbalului iesean au fost bulversati de o veste pe cit de neasteptata, pe atit de socanta: antrenorul Leonida Nedelcu a fost demis, in urma unei infringeri in deplasare, la Brasov, cu Metrom, infringere care era, oarecum, asteptata, stiut fiind ca energiile fotbalului brasovean din esalonul secund sint canalizate in vederea salvarii cojudetenei Precizia Sacele, contracandidata a iesenilor la evitarea retrogradarii in Divizia C. Decizia conducatorilor Costel Radeanu si Ovidiu Fotea este pe cit de absurda, pe atit de lipsita de responsabilitate, insusire fara prea mare legatura cu reusitele (sau nereusitele) antrenorului demis. Daca ne-am referi doar la meritele antrenorului, hotarirea celor care conduc echipa fanion a Iasului ar fi fost surprinzatoare si atit. Pentru ca, venit de la Buzau, Nedelcu a adus team-ul iesean, in numai noua etape, de la minus 11 in clasamentul adevarului, la un minus 5 care, departe de a fi linistitor, inseamna altceva. Cu "adevarul" de la venirea lui Nedelcu, inregistrat la ora actuala, Poli ar fi fost, cu siguranta, in situatia Chindiei Tirgoviste si a Gloriei Buzau, adica deja retrogradata, fara nici o sansa de salvare. Insa dupa venirea lui Nedelcu, Poli si-a recistigat dreptul la speranta. Aceasta este fata vizibila a problemei, care face inexplicabil gestul managerilor ieseni. S-ar mai putea pune problema unei fete invizibile, un conflict cu jucatorii, ceva in genul divortului lui Piturca de nationala, dar majoritatea echipierilor sint si ei uluiti de demiterea aceasta brutala. In special, cei citiva jucatori adusi de Nedelcu de la Buzau, cei care au schimbat, literalmente, fata echipei…
Ceea ce face decizia conducatorilor ieseni nu atit bulversanta, ci si iresponsabil-absurda este momentul producerii ei. Din acest punct de vedere, orice comparatie cu descaunarea lui Piturca de la nationala devine superflua. Asta-iarna, fotbalul romanesc a stirnit ilaritate in toata lumea prin faptul demiterii unui antrenor care a calificat nationala la Euro 2000. Hotarirea aceea, desi bizara si condamnabila, a intervenit intr-un moment de final de etapa a echipei si a fost luata la presiunea – condamnabila si aceea – a jucatorilor. Ceea ce ii da, daca nu viabilitate, cel putin un dram de logica. Insa destituirea lui Piturca pare un rationament kantian, comparata cu ceea ce a emis acum tandemul Radeanu & Fotea. In momentul de fata, Poli mai are de sustinut sase partide in acest campionat al Diviziei B. Sase examene, la capatul carora se va hotari soarta fotbalului iesean: B sau C? O salvare in extremis sau retrogradarea penibila a echipei care altadata se batea cu Dinamo, Steaua si Craiova si acum o asteapta deplasari de Golgota la Vaslui, Comanesti sau Odorheiu Secuiesc? Ei bine, in acest moment crucial, cind este nevoie de munca asidua, in liniste, de convergenta tuturor fortelor pentru acest obiectiv vital, tocmai acum domnul Radeanu si domnul Fotea, secondati de persoane mai mult sau mai putin interesate, arunca un butoi de pulbere in vestiarul lui Poli. Pentru ca, orice s-ar spune, linistea s-a dus pe apa simbetei. Echipa s-a impartit in doua tabere: jucatorii straini de oras, atasati de antrenorul care le-a acordat increderea, rasplatita pe deplin, si iesenii, care, desi stupefiati si ei, vor dori sa puna umarul la salvarea fotbalului in orasul lor. Orice schimbare de antrenor, in general, provoaca seisme intr-o echipa. In momentul actual, seismul Poli ar putea fi catastrofal. Aproape ca nici nu mai e nevoie sa spunem cine vor fi vinovatii, daca echipa mult iubita a Iasului va urma calea Diviziei C.
Dincolo de cantitatile de adrenalina varsate de ambele parti, care, in fotbalul romanesc, prevaleaza in fata logicii si a bunului simt, nu putem sa nu evidentiem si carentele de organizare ale fotbalului iesean, valabile, de altfel, la mai toate cluburile de pe la noi.
In conditiile in care nu se pot canaliza pentru fotbal energiile locale (lucru mai degraba valabil pentru orasele mici), iar ideea organizarii cluburilor in forma societatilor pe actiuni, desi ideala, nu prinde radacini pe la noi, gruparile fotbalistice ajung in dese ocazii la cheremul "oamenilor care dau banii". Si care iau decizii radicale in functie de cit de urit viseaza noaptea. Cea care sufera este echipa, impartita in "jucatorii lui X", "jucatorii lui Y" si cei ai clubului.
Explicatiile factorilor de decizie aproape ca nu-si au rostul, semanind cu o pudra de talc presarata peste un calcii de lemn. Logica si bunul simt nu ar fi condus la altceva decit la aminarea tuturor conflictelor latente pina la punctul terminus, indiferent daca este mentinere in B sau retrogradare. Asa cum am mai spus, insa, nu poti avea nici una, nici alta atunci cind adrenalina urca spre celulele cerebrale.
Nu cu multa vreme in urma, Gheorghe Stefan, presedintele clubului Ceahlaul Piatra Neamt, a amenintat un arbitru care l-a deranjat cu celebrele vorbe: "las’ ca ti fac eu pi tini".
Turnind gaz peste focul mocnit al echipei FCM Poli Iasi, domnii X si Y ai nostri si-au "facut" propria echipa. Impreuna cu "yes-manii" care au dat, cuminciori, din cap, la aceasta decizie aberanta. (Nicolae GRECU)