O istorie a comunismului

A aparut primul manual despre dictatura comunista, dar Romania se afla abia la inceput de drum in asumarea dificilului trecut totalitar.

Ieri a fost lansat manualul "O istorie a comunismului din Romania", scris de un grup de tineri specialisti si publicat de Editura Polirom. Proiectul a fost coordonat de Raluca Grosescu, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, si a beneficiat de colaborarea unor specialisti in istoria comunismului - Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Plesa, precum si a unor profesori din invatamintul preuniversitar - Mihai Stamatescu si Sorin Andreescu.

Lansarea manualelor de istorie stirneste de obicei emotii in Romania post-decembrista. Va amintiti, fara doar si poate, scandalul incredibil stirnit de aparitia manualelor alternative de istorie la sfirsitul anilor '90. Atunci, tot romanul s-a simtit dator sa aiba o parere, de obicei ultragiata, despre alternativele aparute la manualele unice de dinainte de 1989 si din prima parte a anilor '90.

Sursele nervozitatii din jurul manualelor de istorie sint multiple. Cei mai in virsta traiesc inca sub spectrul manualului lui Roller, care a terorizat o intreaga generatie prin impunerea unei versiuni aberante asupra istoriei Romaniei. Dintre acestia, se intimpla - asa cum s-a intimplat in scandalul de la sfirsitul anilor '90 - ca unii sa confunde manualele alternative cu manualul unic, temindu-se ca nu cumva istoria sa fie pietrificata din nou intr-o formula canonica, transmisibila din generatie in generatie.

Or, comparatia nici nu poate fi facuta intre aberatia sinistra, prescrisa de o ideologie totalitara, a lui Roller si versiunile liberale asupra istoriei, mai bune sau mai proaste, aparute dupa 1989. Apoi, faptul ca vorbim de manuale "alternative" este un motiv suplimentar de relaxare. Profesorii nu au decit sa aleaga manualul pe care il considera mai bun. Probabil tocmai pentru a tempera aprehensiuni de felul celor pomenite autorii manualului de istoria comunismului l-au intitulat "o istorie". Deocamdata este singurul manual scris privind exclusiv perioada comunista, dar vor aparea cu siguranta si altele. Oricum, manualul despre care vorbim nici nu va fi introdus deocamdata pe scara larga, ci doar intr-un proiect pilot care cuprinde citeva unitati de invatamint. Urmeaza o dezbare publica, iar autorii si-au aratat disponibilitatea de a opera modificari de continut daca acestea se impun. Personal, am avut citeva mici observatii pe care le-am trimis coordonatorului proiectului.

Exista si situatii kafkiene in care cei care denunta "reinvierea rollerismului" sint tocmai fostii aparatori ai adevarului unic de dinainte de 1989, activisti de partid, istorici oficiali, culturnici nationalisti etc. Am asistat la un astfel de carnaval dizgratios si dupa aparitia manualelor alternative, si dupa lansarea Raportului Final al Comisiei Tismaneanu, cind fosti stalinisti denuntau, fara vreun fel de discernamint asupra proprietatii termenilor, "neo-stalinismul" intelectual. De fapt, nervozitatea "fostilor" este legata de felul in care sint inregistrati, ei sau "adevarurile" pe care le-au aparat, intr-o naratiune istorica, cu mare impact public, ce va ajunge sub ochii noii generatii. Va aduceti aminte, desigur, de zarva creata de Ion Iliescu sau Corneliu Vadim Tudor dupa aparitia Raportului Final.

Manualul de istoria comunismului a cautat sa preintimpine astfel de scandaluri, fiind precaut in scriitura, fara a evita insa ce era de spus. Oricum, "fostii" nu vor sta linistiti, pentru ca pe ei insasi existenta unui manual care-i priveste si care va fi predat copiilor ii nelinisteste.

Sensibilitate exista si de partea cealalta a baricadei. De fiecare data cind a fost publicata o carte importanta privind istoria comunismului s-au inregistrat si nemultumiri in rindul victimelor si disidentilor. Primul scandal major a fost dupa aparitia Cartii negre a comunismului, a carei editie romaneasca includea o Addenda in care nu s-au regasit toti cei care doreau sa fie omologati drept victime si disidenti. Dupa aparitia Raportului Final al Comisiei Tismaneanu au aparut tensiuni intre Asociatia Fostilor Detinuti Politici, reprezentata de Ticu Dumitrescu si Gheorghe Boldur-Lasescu, care dorea oficializarea cifrei de 2 milioane de victime ale comunismului, si istorici profesionisti, in aprecierea carora aceasta cifra este exagerata. Manualul "O istorie a comunismului din Romania" evita controversa, asa cum era normal, mentionind ca estimarile oscileaza intre 500.000 si 2.000.000 de victime.

Daca ne uitam la istoria altor state post-dictatura, realizam ca astfel de dispute sint normale. De fiecare data dupa caderea unei tiranii moderne izbucneste o teribila competitie a memoriilor, pe un fond emotional greu de ignorat. Istoricii au greaua misiune de a tine cumpana si de a se detasa, nu fara empatie, de emotia din jurul povestii pe care trebuie sa o spuna. Tocmai din acest motiv, manualul despre care vorbim trebuie apreciat pentru ca autorii au avut curajul si priceperea sa tina dreapta cumpana. Altfel, sa nu ne facem iluzii ca nu vor iesi discutii, pentru ca aceasta competitie a memoriilor este, mai tot timpul, conflictuala. Istoria recenta este, mai mult decit orice alta istorie, o istorie disputata.

In fine, si primele manuale alternative, si Raportul Comisiei Tismaneanu, si manualul de istoria comunismului au avut parte de observatii pertinente din partea specialistilor. Acestea sint cele mai importante pentru ca sint constructive, contribuie la imbunatatirea continutului. Istoriografia este ameliorabila, nu definitiva, intr-un stat liberal. Important este insa ca intre natura observatiilor si tonul cu care sint facute sa existe o anumita proportionalitate. Nu este normal ca erori punctuale sa fie prilej pentru desfiintarea unui intreg text, asa cum s-a mai intimplat in sfera noastra publica.

Manualul de istoria comunismului, pe care l-am citit cu atentie, contine doar mici defecte pe care, mai mult ca sigur, autorii le vor corecta la republicare. In rest, este scris foarte bine, cu o documentare impresionanta, bine structurat si conceput cu destula pricepere didactica. Este, cred, un cistig pentru scoala romaneasca.

Ramine sa se gaseasca si profesorii care doresc si stiu sa predea dificila materie. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a inceput deja un program de perfectionare pentru profesori. La fel s-a intimplat si dupa aparitia manualului privind Istoria Holocaustului in Romania, cind au fost organizate mai multe cursuri de perfectionare in toate regiunile Romaniei. Participind la aceste ultime cursuri, stiu ca este mult de lucru cu profesorii pentru ca, unii dintre ei, sint prada unor prejudecati si clisee.

Prin urmare, ne aflam abia la inceput de drum in predarea comunismului in scolile din Romania. Anul acesta va incepe la Iasi si un Master privind istoria comunismului, la Facultatea de Istorie a Universitatii "Al. I. Cuza". Incet, incet, Romania face pasi spre asumarea dificilului trecut recent.