O ridicola demonstratie de forta

Traian Basescu are un talent fantastic sa-si taie craca de sub picioare. Exact cind lucrurile incep sa functioneze, impinse fortat, sa recunoastem, chiar din biroul de la Cotroceni, presedintele jucator isi da in stamba. Dupa ce a executat public DNA la finalul lui 2011, dupa cel mai prolific an al directiei anticoruptie, seful statului a declansat un atac injust la adresa creatorului SMURD, Raed Arafat. L-a numit mai intii "dusman" al privatizarii sistemului public de sanatate, pentru ca la inceputul acestei saptamini, intr-o interventie televizata, sa-l acuze de minciuna si dezinformare. In locul unei dezbateri publice – acesta este stadiul in care se afla proiectul de lege a sanatatii, Traian Basescu a lovit sub centura, sugerind ca fostul subsecretar de stat ar avea un interes personal in mentinerea status quo-ului legislativ. Reactia lui Arafat de a-si prezenta demisia de la minister a venit natural, dupa ce chiar presedintele a invocat necesitatea unei echipe care sa traga in aceeasi directie. Invitarea la Cotroceni a traseistului Tudor Ciuhodaru (culmea, un medic recunoscut ca oponent al oricarui sistem alternativ in medicina de urgenta), in chiar ziua in care Arafat urma sa-si prezinte demisia, a tradat doar aroganta gratuita a presedintelui. O demonstratie de forta ridicola, din moment ce adversarul, care pina atunci jucase fair-play, isi anunta retragerea.

Am spus-o si cu alte ocazii si imi mentin punctul de vedere. Iesirile necontrolate ale sefului statului, destule la numar pe parcursul celor 7 ani de mandat, nu au un caracter premeditat. Nu sint strategii obscure gindite in "laborator" prin care Basescu ar urmari altceva decit spune ca urmareste. Pur si simplu, presedintelui i se intimpla sa uite ca ocupa cea mai inalta functie in stat si ca opinia sa ca simplu cetatean e irelevanta in dezbaterea publica. Mai pe intelesul domniei sale, este irelevant daca Basescu vrea sau nu sa se scufunde odata cu vaporul. Daca vasul se scufunda, capitanul trebuie sa se scufunde si el. Reactiile sale nervoase, atit pe tema reformei in sanatate, cit si pe subiectul DNA nu sint altceva decit mici frustrari personale sau rabufniri de orgoliu, la care functia nu-i da dreptul.

Traian Basescu a gresit de aceasta data pentru ca a ingropat dezbaterea publica pe un subiect delicat, cum este cel al reformei in sanatate, trimitind discutia in derizoriul atacului la persoana. Mai mult, l-a fortat practic pe Raed Arafat sa continue dialogul din afara sistemului. Cu ce raminem din aceasta dezbatere moarta prematur? Cu doua viziuni diferite privind evolutia medicinei de urgenta. Traian Basescu, fidel punctului de vedere prezentat de comisia prezidentiala, militeaza pentru privatizarea sistemului medical de urgenta, cu argumentul ca un regim concurential ar reduce costurile si ar creste calitatea serviciilor. Raed Arafat, sustinut printr-un punct de vedere asumat de FMI, are o opinie contrara. El spune ca actualul model functioneaza coerent si a devenit un reper in domeniul medicinei de urgenta chiar si pentru tarile care au ales gresit privatizarea. Dincolo de aceste teorii, stim prea putine. Cite tari au adoptat cu succes modelul privatizarii? Cite tari regreta pasul facut? La cit sint estimate anual economiile facute la bugetul de stat prin privatizarea serviciilor de ambulanta? Va plati contribuabilul in plus pentru aceste servicii? Cu cit? Va fi pastrat serviciul de apel 112? Cu cit se va reduce in medie viteza de interventie in cazurile de urgenta? Nu la astfel de intrebari ar fi trebuit sa raspunda dialogul in contradictoriu dintre presedinte si fostul subsecretar de stat?