Oras al inceputurilor

Ajuns secretar de stat la Ministerul Mediului, Dan Carlan a invitat, recent, autoritatile locale, mediul de afaceri si societatea civila iesene la un "Parteneriat pentru Bahlui". Potrivit fostului senator, riul care traverseaza orasul ar urma sa devina tronsonul principal al dezvoltarii economice, turistice si ecologice a Iasului. Initiativa, laudabila de altfel, se inscrie totusi intr-un lung sir de proiecte aruncate spre dezbatere publica si ramase intr-un stadiu embrionar. "Zona metropolitana Iasi", un plan desenat frumos de acelasi Dan Carlan in urma cu doi ani, inainteaza cu viteza melcului. Despre strategia "Iasi – Orizont 2020", platita scump din banii publici ai Primariei, nu s-a mai auzit nimic. Daca va mai amintiti, "orasul celor 7 coline" urma sa devina prima urbe din tara cu un brand propriu. Dupa lungi si interesante dezbateri, si de aceasta initiativa s-a ales praful. In primavara anului 2008, politicienii discutau aprins nu daca, ci cind va deveni "Iasul – capitala culturala europeana". Subiectul a stat pe agenda publica doar o luna, adica exact cit a durat campania electorala. In aceeasi perioada, liberalii si-au facut curaj, supralicitind. Pe linga statutul de capitala culturala, Cristian Adomnitei promitea, ca bonus, aducerea la Iasi a sediului unei agentii europene. Actualul deputat PNL o face astazi pe-a niznaiu. O soarta nefericita au avut si proiecte mai putin sofisticate. Teatrul National, Filarmonica sau Palatul Culturii asteapta de ani buni prima mistrie. Pasarela spre Tatarasi sau Pasajul "Octav Bancila" au devenit simple mituri urbane, bintuind imaginatia soferilor blocati in trafic. Obiectivele majore de infrastructura, precum modernizarea aeroportului sau autostrada Est-Vest au capatat, in timp, un profil oniric. Peste toate, schita Planul Urbanistic General zace prin sertarele Primariei. Ultimul termen avansat pentru finalizarea PUG-ului, intr-o varianta optimista, este inceputul anului 2010. Mai are rost sa amintim de amenajarea Ciricului, de pasajele subterane din Podu Ros si de la Fundatie, de noul stadion construit dupa normele UEFA sau de "imensul" parc industrial la iesirea dinspre Pacurari?

Expresia de "politician vizionar" a facut cariera in 2008. "Viziunea" devenise principala calitate in functie de care alegatorul "trebuia" sa-si sorteze candidatii. Ca ieseni, putem sta linistiti. Pare a fi ultima insusire care lipseste alesilor nostri. O demonstreaza inflatia de proiecte, mai mult sau mai putin futuriste, care si-au facut loc in ultimii ani pe ordinea de zi a orasului. Din pacate, fara intentia reala de a si pune in practica ideile, viziunea a ramas la stadiul de simplu exercitiu de imaginatie. Cuprinsi de fiorul originalitatii, politicienii locali au transformat agenda publica a Iasului intr-o antologie de literatura SF.

Intr-un foarte bun film de promovare turistica, Iasul se dezvaluie ca "oras al inceputurilor" (Iasi. The City of the Beginnings – ROFILCO). Olandezii care au intocmit strategia "Orizont 2020" au ajuns la formula "Iasi, oras la inspiratiei". Ambele definitii sintetizeaza profund natura "dulcelui tirg": un oras al lucrurilor incepute, dar nefinalizate. O cetate a ideilor bune, dar nepuse in practica. Pe cind un oras al desavirsirii?