PDSR si PNT-CD si-au asigurat satelitii

PNT-CD si PDSR au hotarit, printr-un vot comun in Camera Deputatilor, ridicarea pragului electoral de la 3 la 5 procente. Daca asupra acestei modificari a existat totusi un consens mai larg, practic toate partidele parlamentare pronuntindu-se favorabil de mai multa vreme, alianta ad-hoc dintre cele doua principale formatiuni politice s-a bazat pe o chestiune ceva mai controversata. PNT-CD si PDSR au cazut de acord, in opozitie cu celelalte partide parlamentare, exceptind UDMR, asupra algoritmului prin care se stabileste procentul minim pe care trebuie sa-l atinga aliantele si coalitiile politice. Varianta agreata de cele doua partide si adoptata deja e mai putin constringatoare pentru aliante si coalitii decit cea sustinuta de adversarii ei. In varianta primilor, la cele cinci procente necesare unui singur partid se adauga cite trei pentru fiecare dintre celelalte partide care compun alianta sau coalitia. In cealalta varianta, respinsa de primii si sustinuta in special de catre liberali, procentul adaugat pentru fiecare partid, incepind cu al doilea, dintr-o coalitie urma sa fie mai mare, respectiv 5%.
La o analiza superficiala, pare de neinteles de ce a preferat PDSR o varianta mai agreabila pentru coalitiile politice, in conditiile in care acest lucru ii avantajeaza in special pe adversarii sai, respectiv PNT-CD ca partid si CDR ca alianta politica. Nu a trecut prea mult timp de cind, daca ne amintim putin, PDSR incerca sa impuna o varianta mult mai dura pentru coalitii, in timp ce atit taranistii, cit si liberalii se opuneau cu indirjire. Acest lucru se intimpla undeva prin anii de dinaintea ultimelor alegeri. De ce si-au schimbat acum pozitia? Raspunsul ar putea suna in felul urmator. Un prag mai mare pentru partidele care merg in alegeri pe cont propriu, cuplat cu o varianta mai agreabila pentru coalitiile si aliantele politice, favorizeaza extremele, respectiv partidele mari si mici, si loveste in partidele medii.
In cazul nostru, varianta adoptata zilele trecute in Camera Deputatilor avantajeaza PNT-CD si PDSR, respectiv cele doua mari partide politice romanesti, si partidele mici, fara sanse de a intra pe cont propriu in Parlament, dar care accepta rolul de sateliti in jurul unuia sau altuia dintre primele doua. De cealalta parte, pierd PNL, PD, PRM si APR. Desi toate acestea au sanse suficient de mari de a depasi pe cont propriu pragul de 5% pentru a intra in Parlament, ele isi vad redus, acum si in viitor, din potentialul de negociere, influentare si, eventual, arbitraj in jocul politic. PNT-CD si PDSR isi pot permite, tocmai datorita unui prag mai redus, sa-si constituie propriile coalitii cu ajutorul unor sateliti, in detrimentul partidelor medii. Acestea din urma, stiindu-se capabile de a merge in alegeri si pe cont propriu, ar avea mult mai mari pretentii intr-o eventuala coalitie cu una dintre cele doua partide mari. Pretentii in fata carora cele doua mari partide se pot proteja prin atragerea in coalitie a unor sateliti. Cazul CDR este tipic. Pentru a-si asigura o mai mare pondere si influenta in CDR, PNL are tot interesul de a elimina din alianta satelitii PNT-CD. Or, acest lucru nu se poate realiza practic decit prin impunerea unui prag electoral cit mai inalt pentru fiecare partid care compune coalitia. A cistigat, insa, varianta dorita de PNT-CD si, din motivele descrise mai sus, agreata si dorita si de PDSR. In acest sens, ambele partide si-au luat de pe acum masuri de prevedere. In jocul politic, cele doua partide vor fi de acum mult mai puternice. In dauna partidelor medii si cu ajutorul ieftin, dar neprecupetit al satelitilor. (Pavel LUCESCU)