Politica dezbinarii

Dupa ce parlamentarii le-au plimbat pe sub nas parfumul unei vieti mai roz, Guvernul spera sa restringa generozitatea aratata fata de invatatori si profesori cu o contestatie la Curtea Constitutionala pe legea care mareste salariile in invatamintul preuniversitar cu 54% si in cel superior cu 74%. Prins cu visteria secatuita de atitea cadouri electorale, Cabinetul Tariceanu nu are alta solutie decit sa frineze prin orice mijloace rumoarea nationala stirnita in rindul stufosului sistem bugetar de intrebarea "la profesori de ce sa dea si noua nu?". E o nedumerire care persista din 1990, de cind ceferistii au oprit trenurile cerind salarii mai mari, platite in valuta. De atunci, nici unul dintre guvernele care s-au perindat pe la Bucuresti n-a fost in stare sa instaureze ordinea in sistem. Este motivul pentru care parlamentarii isi croiesc singuri venituri si pensii de casta profesionala, ministrii isi ordona singuri prime pentru supusii devotati de prin ministere, iar magistratii au descoperit puterea hotaririi judecatoresti si si-au pronuntat singuri sentinta unui trai fara griji. Celelalte categorii profesionale bugetare, care nu sint puteri in stat si, deci, nu-si pot imbelsuga traiul decit prin munca – medici, profesori, functionari – asteapta ca Executivul sa-si aduca aminte de ele din cind in cind. Sau, cind cutitul le ajunge la os, ii aduc ele aminte, cu cite un mars de protest ori vreo greva, asa cum se intimpla saptamina asta.

Lipsa de responsabilitate este cea care a tolerat degringolada salariilor, iar lasitatea celor care vor veni sa cerseasca, din nou, voturi este ceea ce mentine aceasta jalnica stare de fapt. Daca Guvernul va pierde la Curtea Constitutionala, mai ramin putine sanse pentru a opri tavalugul revendicarilor salariale, desi premierul s-a declarat pregatit si pentru aceasta eventualitate. Ce vor face atunci politicienii care conduc Romania atit de incoerent? Demiterea ministrului Educatiei e tardiva – eroarea este colectiva si, practic, ireparabila. Pe de alta parte, Boc si Geoana ar putea sa nu mai ceara atit de des demisia Executivului. Alungarea guvernantilor – aflati oricum in "preaviz", pentru ca misiunea lor se va incheia in doua luni, imediat dupa alegeri – ar crea un vid de putere in perioada controversatelor alegeri pe sistem uninominal. Cu siguranta, nici Boc, nici Geoana nu s-ar inghesui sa preia povara unei guvernari prinse in menghina revendicarilor salariale generalizate, in conditiile instabilitatii economice internationale, mai ales ca echipa lui Tariceanu are de confectionat si un teribil de complicat proiect de buget pentru 2009.

Daca, in America, Obama si McCain au putut discuta impreuna cu Bush despre masurile de contracarare a recesiunii, la noi toata suflarea de pe scena politica e intr-o febrila cautare a celei mai bune modalitati de a omori capra vecinului, desi asta e de natura sa afecteze intreaga comunitate. Pina una-alta, nu se observa nici cea mai mica intentie de a intinde un deget Guvernului pentru a depasi situatia. Dar e de banuit ca, daca liberalii vor gasi totusi iesirea de sub presiunea bugetarilor, toti ceilalti isi vor pune iute alte masti si vor incerca sa se apropie ca sa ciuguleasca din lauri. S-ar putea sa fie prea tirziu, insa.