Politica si durere

Zelul presedintelui este remarcabil. Duminica, bunaoara, a reprezentat singur singurel Romania la Bruxelles, la Consiliul European, desi ar fi putut sa-i ia cu el pe premier si pe ministrul de Externe (acesta din urma avind doar rol consultativ la o astfel de de reuniune). E drept ca fiecare a avut propriile lui motive sa lipseasca: primul ministru venea dupa o saptamina presarata cu numeroase masuri nepopulare si se pregatea pentru alta, in timp ce seful diplomatiei avusese de purtat in decurs de doar citeva zile discutii delicate cu italienii si cu rusii. In consecinta, presedintele jucator a avut mai mult spatiu de manevra ca niciodata. Mai ales ca preocuparile sale in politica externa sint, alaturi de alte motive devenite clasice (criza, coruptia, Tinutul Secuiesc etc.), greu de disociat de campania electorala din toamna.

Si in partidul prezidential este agitatie mare, si inca pe doua fronturi. Actul de guvernare e unul dintre ele. Mai tot romanul il resimte pe propriu-i buzunar. Al doilea este fixarea cit mai multor oameni in pozitii cheie, in competitie cu aliatul PSD, care urmareste acelasi lucru. Uneori se mai intimpla accidente, cum ar fi bilbiiala de la Casa Asigurarilor de Sanatate Iasi, unde directorul interimar a fost schimbat in doua zile cu alt interimar, care urmeaza sa fie si el schimbat peste doua-trei saptamini. Esecul instalarii intr-o functie inalta a unui personaj controversat, Constantin Iancu, propulsat de PDL-Berceanu a fost compensata cu un succes: Ionel Mantog, demis in 2006 din functia de secretar de stat pentru presupuse prejudicii aduse Centralei electrice de la Turceni, a fost instalat acum de PDL-Videanu taman la conducerea centralei respective, cu care intre timp a inceput sa se judece in instanta.

Tot in aceasta perioada, tratative de culise se poarta in mai toate partidele parlamentare in jurul listelor de candidati la alegerile europene. Cele mai interesante nominalizari apar la lista PDL, pentru ca, fara nici o pila – dupa cum a dat asigurari insusi presedintele partidului, printre cele 19 dosare propuse figureaza si cel al fiicei sefului statului.

Intre timp, cei de la PSD cauta febrili un contracandidat pentru Basescu la prezidentialele din toamna, fiind deja facut un portret robot al acestuia: "bine dotat" si "cu dinti". Si liberalii isi cauta candidatul, dar la ei problemele sint ceva mai complicate: mai intii au de taiat un cap (al lui Tariceanu) si apoi de pus altul pe umerii partidului.

Toata aceasta agitatie politica este dublata de miriielile sindicatelor fata de masurile nepopulare. Dupa ce profesorii au facut mult zgomot pentru (inca) nimic, acum e rindul functionarilor publici sa iasa la contraatac, nemultumiti de disparitia mai multor sporuri salariale. Teama de somaj il face pe angajat mai supus, iar pe angajator mai atent la calitate, insa aceasta schimbare va fi mai vizibila in sectorul privat al economiei. In ceea ce-i priveste pe bugetari, durerea lor e de alta natura: pe linga zecile de mii de posturi vacante blocate – lucru ce presupune mai multa treaba pentru ceilalti -, performantele fiecaruia vor decide de acum incolo marimea salariului.