Primarie pentru resemnati

Saptamina aceasta trebuia sa aiba loc Conferinta municipala a PDSR, in urma careia partidul trebuia sa-si desemneze candidatul la primarie. Cu toate acestea, momentul a fost aminat din cauza discutiilor indelungate purtate pentru desemnarea candidatului. In fapt, pina acum, lupta pentru primarie nici nu a inceput. Pentru a da impresia ca fac totusi ceva, partidele locale fixeaza termene dupa termene, promitind ca, dintr-o zi in alta, isi vor face cunoscut candidatul ce-i va veni de hac lui Simirad. Cu tot curajul declarativ, pina acum nimic semnificativ nu s-a petrecut. Desi partidele si-au promis o confruntare veritabila inca din vara, aceasta pare aminata pentru anul viitor. Explicatia cea mai la indemina pentru letargia politica locala, in fata unei mize atit de mari, o constituie lipsa unui contracandidat viabil la actualul primar. Daca scena politica nu surprinde miscari de fatada, in schimb, viata de partid a oferit destule sugestii ca ceva se intimpla in culise.
In legatura cu Simirad s-au lansat cele mai diverse zvonuri. In primavara, se parea ca primarul batuse palma cu PDSR. Liderii PDSR, incepind chiar cu Iliescu, purtau discutii si anuntau ca Simirad se indreapta spre ograda lor. Mai spre toamna, a fost rindul liberalilor sa imprastie vorbe dupa care Stoica este pe cale sa ajunga la o intelegere cu Simirad. Orgoliosi, liberalii ieseni au respins o astfel de posibilitate. In plus, dupa cele mai multe opinii, chiar PNTCD, in lipsa unui candidat, pare dispus sa mearga pe mina actualului primar. Exista opinia ca, intr-un fel sau altul, Vasile Lupu si Simirad ar fi ajuns la o intelegere personala. Or, in eventualitatea in care PNTCD va gasi un candidat fantoma, acesta in nici un caz nu se va atinge de imaginea principalului pretendent. Diplomat, actualul primar si-a creat relatii amicale cu majoritatea personalitatilor din Iasi si are relatii apropiate cu liderii celorlalte partide. Dupa cele amintite, tactica lui Simirad pina in momentul de fata pare a fi tinerea la distanta a contracandidatilor care pot emite pretentii pentru primarie, prin intretinerea iluziei ca va candida in numele partidelor adverse.
Care ar fi punctele slabe ale actualului primar? Dupa cum si-a onorat responsabilitatile actuale, Simirad are o carte de vizita impozanta, care poate fi atacabila numai in ceea ce priveste managementul insuficient de curajos al serviciilor publice. Pentru a-l concura, oricare dintre partide are nevoie de un om mai abil decit Simirad, un candidat capabil sa inspire o autoritate comparabila si, eventual, sa aiba pirghii de presiune care sa rivalizeze cu cele ale primarului. De exemplu, accesul la date economice care sa tina in sah agentii economici ai judetului. Candidatul impotriva lui Simirad ar trebui sa fie ceva mai mult decit managerul Nechita, omul de afaceri Carlan ori un profesor universitar care isi incearca norocul si in politica.
Dupa ce a cazut varianta Simirad, PDSR da cele mai evidente semne ca se pregateste amanuntit pentru infruntarea de la alegerile locale. Ca un semn al unei preocupari reale, in ultimele saptamini, disputele din interiorul acestui partid s-au amplificat. Dar este intr-adevar PDSR capabil sa gaseasca un contracandidat pe masura lui Simirad? Victoria asupra primarului a devenit o problema de orgoliu pentru senatorul Solcanu. El ar putea merge pina acolo incit sa intrebuinteze toti asii din mineca. Ca, de pilda, valorificarea mai vechilor relatii cu Adrian Butuca, presedintele CASS. Numit in aceasta functie cu miza enorma de nimeni altul decit actualul prefect, acesta ar fi omul care detine destule informatii despre agentii economici, incit sa le poata utiliza strategic intr-o confruntare. In plus, el ar putea, foarte bine, aduce argumentul forte al omului de afaceri care a reusit sa puna pe roate, cu un management sclipitor, o firma de succes precum Polirom.
Insa, pentru a incepe realmente competitia pentru primarie, mai ramine de facut nominalizarea publica de saptamina viitoare a candidatilor PDSR, PNL si PNTCD. Abia atunci vom afla ce anvergura va avea aceasta competitie politica si in ce masura sint dispuse partidele sa se intrebuinteze. In aceeasi masura, vom intelege cite dintre aminarile partidelor au fost influentate mai mult de o strategie electorala decit de resemnare si neputinta. (Mihai CHIPER)