Reforma clasei politice la Iasi

Referendumul din 19 mai a impus ideea reformarii clasei politice ca o prioritate in agenda partidelor politice. Preluata de Traian Basescu din nemultumirile electoratului, tema este interesanta ca mesaj de campanie, dar complicata atunci cind trebuie pusa in practica. Ce inseamna reforma clasei politice? Un nou sistem electoral, cum ar fi cel uninominal, sau variante ale acestuia? O alta generatie de politicieni? Alte partide sau noi reguli de reprezentare in interiorul partidelor? Mesaje noi, in acord cu agenda cetatenilor care voteaza? Probabil toate la un loc sau combinatii ale acestora, dar fiecare optiune ridica intrebari referitoare la cine o pune in practica si la cit de eficace se poate dovedi. Poate fi reformata clasa politica printr-o noua legislatie electorala? Sint partidele capabile de autoreforma in cadrul existent? Altfel spus, dincolo de necesitatea de a da satisfactie electoratului, cita vointa de reforma exista in cadrul partidelor? O privire asupra scenei politice locale din ultimii ani ar putea fi instructiva pentru schitarea unor raspunsuri la intrebarile de mai sus.
Filiala locala a PSD a trecut prin citeva schimbari in urma cu trei ani. Ion Solcanu a renuntat la sefie in favoarea lui Gheorghe Nichita, iar Doru Tompea (care a recunoscut colaborarea cu fosta Securitate) a preluat si a fost reales recent la conducerea organizatiei municipale. Cit anume au schimbat aceste mutari din natura PSD? Pe linga caracteristicile strict locale, filiala ieseana are ceva din esenta PSD la nivel central. O continuitate activa a nucleului vechilor comunisti si utecisti, atitudini „sociale“ care disimuleaza folosirea banilor publici in scopuri electorale si mascheaza aranjamente financiare de culise. Tendinta de a controla sau de a mitui presa, coroborata cu folosirea acesteia in atacuri vehemente la persoana, suburbane chiar. Obsesia clinica, valabila in cazul primarului Nichita, pentru propria imagine si ideea de omnipotenta a imaginii in contrast cu realitatea. In mic, PSD Iasi imita comportamentul centrului, unde s-a schimbat conducerea, prin alegerea lui Mircea Geoana, dar linia directoare are ca repere vechile indicatii si manevre de tip Iliescu sau Hrebenciuc.
Daca privim putin in curtea liberalilor, imaginile sint cel putin contradictorii. Tinara clasa politica isi legitimeaza membrii dupa criterii de apartenenta la „gasca“ si este condusa de frustrari ce par a fi scapate de sub control. Nemultumirea de a nu fi avut ministri in cabinetele din 90 pina acum este compensata de solutii la limita decentei ministeriale. Exemplele Tudor Chiuariu si Cristian Adomnitei, tineri cu atit de multa energie, oportunism si lipsa de masura a propriilor valori, sint mult mai relevante pentru realitatea liberala decit cel al fostului ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Aduc ceva nou tinerii liberali in politica locala si nu numai? Da! Au adus centrul regional de greutate politica la Iasi, dar cu aceleasi metode cu care fusese consacrat de mafia de la Bacau. Au mutat proiecte si finante dintr-un loc in altul, dar au pastrat organizarea pe coterii, in spatele carora se itesc interese personale sau de grup. Exemplul lor poate demonstra ca singele nou da vigoare politicii, dar nu ii schimba in mod necesar valorile.
Partidul Liberal Democrat este nefericit marcat inca de la infiintare de confuzia rectorului Universitatii „Al.I. Cuza“, Dumitru Oprea, la fel de nepriceput in ale politicii pe cit de orgolios este. In 2004 el a demisionat din functia de lider al PNL cu o luna si jumatate inainte de alegerile locale, un gest care i-a scos in evidenta atit orgoliul cit si incapacitatea de a-si asuma raspunderea conducerii unei filiale de partid. In 2007, mai precis in urma cu doua luni, nu a participat la alegerile de la primul congres al PLD, de o importanta deosebita, la care au fost stabiliti liderii, structura etc. A dat mai multa importanta unei intilniri a rectorilor, la Lisabona, in conditiile in care la sfirsitul anului ii expira mandatul. Filiala ieseana, care cuprinde multi liberali de valoare, se afla acum intr-o pozitie ingrata, fiind eclipsata de cea din Suceava, condusa de Gheorghe Flutur. Intr-o posibila guvernare PD-PLD Iasul ar putea fi neglijat, cauza fiind evidenta de acum.
In fine, filiala locala a Partidului Democrat traieste bine din beneficiul de imagine pe care il primeste de la centru. Dan Carlan (care nu a dat inca o explicatie publica referitoare la datoriile de doua milioane de euro lasate la fosta Bancorex) si Petru Movila cultiva un mediu inchis, conservator. Cel mai dinamic partid din sondaje nu are nici un nume nou de perspectiva, nici un candidat viabil pentru primaria orasului. Se vede cum caciula presedintelui Basescu tine loc de strategie.
In ceea ce priveste PRM si PNG, partidele care si-au schimbat liderii locali si o buna parte din membri, dar si PNT-CD, este greu de facut o prognoza pina la stabilizarea acestora. Mai degraba li s-ar putea aplica principiul incertitudinii din mecanica particulelor subatomice, in sensul ca liderilor nu le poti stabili cu exactitate, simultan, locul in care se afla, viteza si directia in care se misca, rezultatele fiind o problema de probabilistica.
Citeva observatii sint evidente pentru toata clasa politica locala. In ultimii ani nu au aparut politicieni noi, cu exceptia tinerilor liberali, influenti de altfel chiar din 2004. Nu au aparut valori noi asumate de politicieni, reguli noi de organizare in partid, de alegeri interne etc. La toate partidele se manifesta vadit tendinte conservatoare in ceea ce priveste liderii si functiile cheie, pe masura ce ne apropiem de alegeri. In aceste conditii, reformarea clasei politice ramine, la nivel local, dar usor de generalizat, un subiect de discutie si atit. Prezenta acesteia in vointa interna a partidelor respecta regula multor lucruri sublime, adica lipseste cu desavirsire.