Risipa de ipocrizie

In primul mandat al lui Traian Basescu, societatea romaneasca a fost zguduita din temelii. Trepidatiile se resimt la fel de puternic si astazi, mai ales ca actualul sef al statului isi incepe al doilea mandat. Lumea s-a schimbat dupa terapia de soc pe care a aplicat-o din 2005, cind a inceput sa dea jos decorurile de carton de pe scena politica, lasind sa se vada mizeria care s-a ascuns atitia ani sub "normalitate". Destui actori de pe scena politica au fost deranjati si mai incearca si azi sa se razbune pentru ca li s-au stricat socotelile. Cert este ca 2004 a insemnat schimbarea, daca nu sfirsitul bunului rulaj al afacerilor si investitiilor personale la nivel inalt, sub paravanul devotamentului nemasurat intru propasirea tarii si prosperitatea tuturor. Ca doar asta ni se tot spune ca inseamna democratia! Dar cum ramine cu nota de plata?

Risipa banului public a devenit evidenta in primavara lui 2007, cind, pe motivul unui exercitiu pur democratic (cum altfel?!), presedintele a fost suspendat timp de o luna, pentru ca apoi sa se organizeze un referendum, incheiat cu rezultatul care oricum se stia: trei sferturi din voturi au fost in favoarea revenirii sale in fruntea tarii. Vacaroiu, cel care a asigurat interimatul de o luna, a fost premiat mai tirziu cu sefia Curtii de Conturi. Dar cine plateste pentru toata aceasta debandada "democratica"? Si citi romani ar fi avut loc de munca si azi, de exemplu, daca nu s-ar fi irosit banii aiurea?

Politica aruncarii banilor pe fereastra s-a vazut si in ultimele luni, desi actiunile de campanie electorala au fost de mica amploare, atit la europarlamentare, cit si la abia incheiatele alegeri prezidentiale. Si nu vorbim de comertul cu voturi practicat de toata lumea mai ales la tara, nici de "tributul" platit sefilor de partide de catre cei care si-au dorit locuri eligibile. Mentinerea unui guvern fantoma la Palatul Victoria si intirzierea peste masura a adoptarii legii bugetului pe 2010 au aminat citeva transe de imprumut deja arvunite la FMI, impunind recurgerea la imprumuturi bancare. Bancherii au profitat de faptul ca guvernul e strins cu usa si au refuzat titlurile de stat oferite de Ministerul Finantelor, obligind astfel autoritatile sa contracteze credite cu o dobinda si mai mare. Iar tevatura nu s-a incheiat inca, desi Curtea Constitutionala si-a dat binecuvintarea asupra rezultatului alegerilor: lipseste inca guvernul.

Pierdere de vreme? Nici vorba!, e tot un exercitiu de democratie. Poate comisia parlamentara de ancheta a presupuselor fraude electorale, pe care si-o doresc social-democratii si liberalii, va preciza in raportul sau final si cit ne va costa financiar luxul de a face demonstratii de democratie.

E greu de imaginat cu ce bilant s-ar fi incheiat anul daca cei pusi la conducerea tarii ar fi lucrat impreuna la cheltuirea cu buna intentie si cu masura a banului public. Din pacate, interesele comunitatii au stat mai mereu in spatele celor personale ori de partid. Prea mult exercitiu democratic si-a adus contributia la secatuirea visteriei nationale si, pentru ca tabloul sa fie complet, romanilor inca li se insira explicatii rupte de realitate. Pina si la ipocrizie se face risipa.

Publicitate și alte recomandări video