Sensuri giratorii

Administratia Iasului este o aglomerare de competente necizelate, autiste, turcite, corupte, interesate de furtisaguri, peste care guverneaza, cu minecile suflecate, atenti la imagine, ba primarul, ba prefectul etc. La noi "merge si asa".

De citeva zile, primarul Gheorghe Nichita se preocupa de sensurile giratorii de pe drumul national DN 28. Interesul domniel sale este binevenit, dar a aparut tirziu. De aproape o luna, intrarea si iesirea in si din oras pe drumul in cauza sint blocate la orele de virf ale fiecarei zile. Cozile se intind pe aproape un kilometru, pe mai multe benzi, la iesirea din oras. Soferii cunoscatori ai locurilor din preajma au gasit deja rute inconjuratoare prin drumurile desfundate ale satului Valea Lupului. Cei mai multi asteapta insa rabdatori, la rind, citeodata mai bine de jumatate de ora. Un sofer de tir din Polonia a urcat deunazi cu masina-i imensa pe piesa centrala a sensului giratoriu, balanganindu-se apoi citeva ore intr-un echilibru prapastios. Iesind din oras la miezul noptii, el nu a vazut pur si simplu artificiul ingineresc din mijlocul drumului, in dreptul parcului ERA. Cu numai citeva zile in urma, prefectul judetului descoperise subit giratia, acel morman de piatra si nisip sub forma de tumul. Intr-o conferinta de presa, el a criticat solutia de dirijare a traficului si a acuzat cu jumatate de gura autoritatile locale ca sint responsabile pentru gituirea traficului. Atunci a sarit ca ars primarul Nichita, gospodarul orasului, si vreme de doua saptamini si-a trecut problema giratiei in agenda zilnica de la Palatul Roznovanu. Acum doua zile, televiziunile locale il aratau cu minecile suflecate, urcat pe placinta circulara si dind indicatii consilierilor sai. El cerea darimarea movilei, curatirea locului si revenirea la conditiile de circulatie anterioare. Impulsul si verva primarului, stirnite de spiritul critic brusc al prefectului, ar putea duce la o solutie imbunatatita a circulatiei in zona. In nici un caz, insa, nu ar schimba sistemul care a creat problema. De altfel, in timp ce primarul era cocotat pe movila, de la Prefectura s-a anuntat avizarea inca unei giratii. O cocoasa similara urmeaza a fi ridicata pe acelasi drum, in dreptul firmei Avitop. Ca orice boala, giratia pare sa capete accente epidemice.

Blocarea traficului cauzata de sensul giratoriu din dreptul parcului ERA n-ar fi trebuit sa fie o noutate pentru primar, nici pentru prefect. In presa, problema a fost semnalata cu mai bine de opt luni inainte de inceperea constructiei si de finalizarea magazinelor Praktiker si Carrefour. S-a spus atunci ca unor firme private (a caror utilitate pentru Iasi este tot mai discutata) li se face un moft costisitor pe seama banilor, timpului si energiei iesenilor. Autoritatile au dat insa asigurari ca problema este analizata temeinic, iar specialistii vor gasi o solutie in asa fel incit giratia sa nu puna probleme de trafic. Primarul si prefectul au tacut. Atunci erau in toi pregatirile electorale, iar problemele de imagine pareau mai importante decit realitatea in sine. De altfel, dupa cum presa este acuzata ca se preocupa indeosebi de scandal in dauna lucrurilor serioase, nu mai putin se poate spune de politicieni ca prefera actiunile de imagine decit cele de substanta a administratiei. Iar cazul de fata o dovedeste cu prisosinta.

Ceea ce surprinde, pe linga reactia intirziata a autoritatilor, este lipsa de inteligenta administrativa care pare sa devalizeze administratia locala. Intr-un oras universitar, cu invatamint superior tehnic performant, cu academicieni in domeniu, doctori si paradoctori, mii de soferi se chinuie la cozi pentru ca o comisie de specialitate a preferat sensul giratoriu plasat in mijlocul unui drum ingust, fara posibilitate de largire, in locul unei pasarele care sa-l traverseze. Explicatiile specialistilor invoca acum o estimare gresita a traficului. Celor care pierd cite o ora pe zi la cozi li se raspunde cu o candoare imbecila: "Pardon, am estimat gresit". Exemplul nu este singular. Acum doi ani, o echipa de specialisti a analizat traficul din oras si a facut recomandari pentru fluidizarea acestuia. Puse in practica, sfaturile acesteia au dat peste cap circulatia, astfel incit, dupa trei luni de haos, s-a revenit exact la situatia anterioara. Specialistii care au intocmit harta zgomotului din oras sint intorsi din drum, dupa doi ani de munca, pe motiv ca au gresit proiectul. Lucrarile de modernizare la Aeroportul din Iasi nu au inceput pe motiv ca, vreme de trei ani, nu au putut fi inventariate terenurile din zona, apoi pentru ca nu s-a facut un studiu de fezabilitate corect, apoi pentru ca nu a fost gasita solutia tehnica optima pentru pista, apoi pentru ca nu a fost actualizat studiul de fezabilitate. In fine, atunci cind totusi se face cite ceva, lucrul in cauza poarta o inconfundabila amprenta de mester idiot. Strazile orasului sint peticite, nu asfaltate, daca au asfalt, nu sint marcate sau au borduri distruse, daca bordurile sint noi, nu sint bine racordate la carosabil, au crevase care se transforma in canale hidoase umplute cu mil si frunze, daca sint totusi bine executate, atunci gurile de canalizare sint ori mai inalte ori mai joase decit carosabilul. Trotuarele nu sint asfaltate, iar daca sint, nu au o curgere lina, au dimburi, mozaicurile nu se intrepatrund bine la intersectii s.a.m.d. Peste tot, chiar la lucrari noi, predomina sentimentul de cirpaceala, de improvizatie sau de nepricepere. O vreme, parea ca aceste cirpeli sint cauzate doar de incercarea de a face mult cu bani putini, de a face esentialul in dauna detaliilor. Lucrurile nu stau asa. Orasul a imprumutat sume imense de bani care au fost cheltuite pe lucrari facute cu sirma. Strada Costache Negri, aflata in plin centrul Iasului, a inghitit fonduri fabuloase. S-a turnat asfalt, dar s-au folosit pavelele cele mai ieftine, care au inceput sa se umfle. Trotuarele au ramas ciobite, cu gropi, nefinisate, racordate la pavele prin niste aruncaturi colturoase de nisip si ciment. Spatiul verde de linga strazi ori este invadat cu troscot, ori lipseste cu desavirsire. Praful este a doua natura a orasului. In Podu Ros s-au pus pavele colorate, s-a turnat asfalt, dar in multe locuri bordura este ciobita, devastata de carii. Arata ca o femeie cu chipul frumos si dintii negri.

Amprenta administratiei locale este frustranta pentru orice iesean care calatoreste in Europa. Aproape fara exceptie, toate orasele comparabile cu Iasul din Vestul, dar si din Estul Europei au infrastructura stradala coerenta si ingrijita. In Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia, Croatia, Polonia, strazile, chiar cele cu plombe, au o anume tinuta. Edilii sint atenti la detalii, marcaje, culori etc. La noi, acestea sint mofturi, facturate, dar nefacute. Din pacate, nu avem in administratie un curent sau macar persoane care sa schimbe "paradigma" de administrare a orasului. Acum avem bani, dar nu avem pricepere. Competitia se da intre persoane croite pe acelasi calapod, smecheria facind diferenta. Administratia noastra este o aglomerare de competente necizelate, autiste, turcite, corupte, interesate de furtisaguri, peste care guverneaza, cu minecile suflecate, atenti la imagine, ba primarul, ba prefectul etc. La noi "merge si asa".