Starea de mediocritate a Iasului

"Romania nu mai poate avansa, a atins maxim ce putea atinge in stare de mediocritate: intrarea in UE, dar nu se va integra niciodata daca elitele nu vor fi atrase in masinaria evolutiei politice a Romaniei". Acestea  sint cuvintele presedintelui Basescu la intilnirea de saptamina trecuta cu
personalitati ale culturii si stiintei din tara. Traian Basescu a vorbit despre mediocritate pentru a sublinia de fapt lipsa elitelor din peisajul politic autohton, in sensul de neimplicare a acestora in viata politica si administrativa. Problema guvernarii elitelor, a rolului acestora este, fireste, delicata, si a facut obiectul mai multor dispute, pe de o parte politice, pe de alta parte sociologice, cu accente polemice. Cartea lui Paul Johnson, "Intelectualii", tradusa de Editura "Humanitas", este un reper util al criticii privind rolul nefast al utopiei politice promovate de elite in ultimele doua secole. Daca insa utopia si subordonarea politicii pot duce la tragedii, este la fel de adevarat ca aportul elitelor in guvernarea moderna a fost esential dezvoltarii democratiei constitutionale si eficientizarii mecanismelor statului modern. In sens larg, elitele au provocat dezvoltarea tehnologica si au ghidat intr-o buna masura adaptarea institutiilor statului la realitatile economice.

Gary Weaver, profesor consultant pentru German Marshall Fund pe probleme interculturale, sustine ca elitele se comporta diferit in SUA fata de Europa. Universitatile americane sint foarte prezente in viata comunitatilor. Problemele de zi cu zi ale cetatenilor sint intoarse pe toate fetele in mediul academic. De aici apar, pe de o parte, relatiile strinse cu mediul politic, de afaceri, militar, cultural etc. Imensele donatii private si subventii publice catre universitati isi au originea in aceasta colaborare. Orasul american beneficiaza de expertiza academica, de provocarile institutelor de cercetare. La rindul lor, universitatile string foloase in egala masura. Participarile la proiecte de afaceri, la initiative publice, finantari in domeniul cercetarii sint tot atitea surse de cistig financiar. Exista insa si un revers al medaliei. Este vorba de riscul demonetizarii, al vulgarizarii. O teorie interesanta poate fi ridiculizata intr-un proiect utilitar, mai ales daca aceasta tine de stiintele sociale sau are legatura cu viata religioasa.

In Europa, pe de alta parte, sustine profesorul Weaver, universitatile au mai multa morga. Universitarii stau in turnuri de fildes, la catedre, departe de lumea concretului cotidian, a transpunerii teoriei in practica. Universitatile din Occident nu au prelungiri solide in orase, in administratie, in institutii publice sau private, asa cum sint in SUA. Privite din Romania, diferentele de comportament sint ceva mai nuantate. Neimplicarea universitarilor europeni este relativa si relevanta doar in comparatie cu cei americani. Birocratia politica europeana, capabila sa guverneze aproape singura in tari cu traditie, este la rindul ei elitista si este formata in scolile conduse de elite. Tendintele dezvoltarii tehnologice sint puternic incurajate in universitati si in institutiile de cercetare. Exodul inteligentei din tari diverse a ridicat gradul de prezenta a expertizei si profesionalismului in aproape orice domeniu. Este greu sa mai inchipui acum scenarii de dezvoltare economica si administrativa fara aportul a ceea ce, in sens larg, numim elite.

In Romania lipseste tocmai acest aport. Din motive diverse, si cu disparitati intre capitala si provincie si de la un oras la altul, prezenta elitelor in viata politica este cvasi-inexistenta. Partidele sint structuri clientelare in care promovarile se fac strict pe criterii de fidelitate si interes financiar.

Administratiile primariilor sint subordonate grupului conducator, in frunte cu primarul, si nu sint deschise competitiei de idei. Birocratia de stat este un corp de functionari versati, capabil sa faca din alb negru si invers, in functie de nevoile de supravietuire. Armata, o structura schizoida, cu doua batalioane de nivel NATO, iar restul anchilozat si inert intelectual. In toate aceste domenii, virfurile care provin din rindul elitelor sint macinate de oportunism sau tinute ca decor la cerintele U.E.

Apelul presedintelui Basescu la integrarea elitelor este de aceea pe deplin justificat. Acestea pot aduce expertiza tehnica necesara integrarii europene, a absorbtiei fondurilor structurale, de exemplu, cit si a proiectelor regionale si nu numai. O privire asupra Iasului, din acest punct de vedere, pune in evidenta un paradox interesant. In timp ce se spune ca  principala valoare a orasului este mediul universitar, exact acesta lipseste din toate domeniile importante. Citi universitari de valoare au fost asimilati de PSD sub domnia lui Ion Solcanu? Dar a lui Gheorghe Nichita? La cite proiecte de lege au lucrat profesorii ieseni? Citi au fost atrasi la dezbaterea proiectelor publice de fostul primar Simirad? Citi se regasesc acum la PD sau PNL? Singurul grup, cel al rectorului Oprea, care pare sa-si fi pierdut busola, este repudiat de PNL. Structura aparatului birocratic de la Finante si Justitie pare a fi una caracteristica Botosaniului. Nu avem judecatori prezenti in reviste de prestigiu, cum nu avem finantisti de calibru. Rarele contributii sint produsul unor agende personale si nu ale unui mediu propice. Imprumutul de 2000 de miliarde cerut de primarul Nichita nu a avut parte de o analiza si o critica pe masura. Criticile au fost de natura politica si nu tehnica. Consilierii locali voteaza orbeste, la comanda politica, dar e adevarat ca nici nu au cu cine sa se consulte. Partidele nu string tehnocrati pasionati, ci doar oportunisti. Nu gasesti nici un grup capabil sa discute coerent despre posibilele cai de dezvoltare a orasului, nici la PSD, dar nici la PD sau PNL. Serviciile de arhitectura sau de urbanism din Primarie si Consiliul Judetean, cele de dezvoltare, integrare europeana sint locuri pentru sinecuri si nu motoare eclectice de administrare. Cu greu a reusit deputatul Relu Fenechiu sa gaseasca un inlocuitor fostului prefect. In domeniul militar este indeajuns sa spunem ca reprezentantul cel mai de seama a fost ridicolul general Mircea Chelaru.

Cu siguranta, nu universitarii au monopolul solutiilor si, intr-o oarecare masura, tinind cont de prezenta in prim plan a lui Constantin Simirad si Ion Solcanu – in masura in care i-au reprezentat -, cind au avut prilejul si-au jucat prost rolul. Totusi, asa cum releva si un sondaj recent, brandul Iasului este indisolubil legat de ei, iar principalul rezervor de expertiza se afla in acest mediu. Ei trebuie integrati si este sarcina in principal a liderilor politici si din administratie sa permita accesul acestora si sa asigure un mediu care sa le valorifice competentele. Altfel, vom putea pune ca logo al orasului: Iasi, un oras de elita care si-a repudiat elitele.