Suporteri, fani, ultras…

Suporterii echipei Catania s-au dezlantuit la meciul cu Palermo si au ucis un politist. Suporterii de fotbal dinamovisti si stelisti s-au incaierat la un meci de handbal, facind imposibila desfasurarea acestuia. Suporterii marseillezi au atacat cu pietre autocarul echipei Olympique Marseille.
Trei stiri, toate cu aceeasi buba. Termenul de suporter. Cuvintul vine din verbul englez "to support", care inseamna a sprijini. Suporterii din toata lumea isi inchiriaza locuri in tribune, agita stegulete, isi aplauda echipa favorita si o sustin – dupa puteri – financiar. Cei mai potenti adauga bani in contul clubului si ajung pina la urma sa aiba cuvint de decizie. Se numesc "druckeri", ceva diferit de "sponsori", pentru ca dau bani de la ei, fara a incheia contracte publicitare.
Cei pomeniti mai sus nu sint, insa, suporteri. Or fi, poate, fani. "Fan" este o prescurtare de la "fanatic", iar fanatism inseamna iubire vecina cu nebunia. Fanii sint organizati in galerii, cinta tot timpul meciului, desfasoara bannere nostime (uneori, chiar obscene) si incinta ochiul privitorului prin coregrafiile lor bine lucrate. Nu apuca sa ajunga factori de decizie, desi o doresc, si cauta sa influenteze pe cei care decid. Uneori, cind materialul e moale, chiar reusesc. In problema sprijinului, treaba sta, mai degraba, invers. Daca obiceiul finantarii de la club a galeriei tinde sa dispara si din fotbalul nostru, fanii mai sint ajutati, mai cu niste autobuze pentru deplasari, mai cu citeva canistre de benzina, mai cu o lada de bere sau o masa, in caz de victorie. Uneori, fanii sar calul, mai devasteaza un stadion, mai rup niste scaune, mai arunca niste petarde. De obicei, in asemenea situatie, plateste clubul. Dar fanilor li se iarta multe, fiindca – asa se crede – o fac din dragoste pentru echipa.
Cei care au ucis politistul din Catania nu sint nici macar fani. Un termen la moda, de sorginte iberica, ii denumeste "ultras". Ultrasii sint idolii fanilor. Pe la noi sint putini, desi sint multe fractiuni de galerii care isi adauga in denumire cuvintul "ultra". Se cred ultrasi, doresc sa devina ultrasi, dar nu sint, pentru ca nutresc o pasiune pentru o echipa. Or, tocmai aici este diferenta. Manifestarile ultras nu izvorasc din pasiune, ci din ura. Ultrasii cataniezi, marseillezi, timisoreni, ieseni nu iubesc Catania, Marsilia, Timisoara sau Iasul. Sau nu in aceeasi masura in care urasc Palermo, Parisul, Aradul sau Vasluiul. Meciurile la care isi fac aparitia ii intereseaza in mica masura. Important este sa bage spaima in cei de pe teren, in amatorii de fotbal pasnici din tribuna ("samintari", in argou) si – daca ambientul le permite – in jandarmi.
Nenorocitii care s-au produs la handbal, in Sala "Lucian Grigorescu", se inscriu perfect in minoritatea ultras din Romania. Niste copii, fie de bani gata, care se plictisesc acasa, in fata plasmei, fie copii de canal, care si-au gasit arealul ideal de manifestare. Sau niste oameni mari cu minte de copil. In afara arenei de sport, par oameni obisnuiti. Nici macar ura nu exista, sefii de galerii se intilnesc pe la o bere si se imbata impreuna. Pe stadion sau (mai nou) in sala, marijuana si votca ii transforma in paralei. Iesenii si vasluienii care au incercat sa se dea in stamba, simbata, in Copou, au fost niste bieti fani, cumintiti cu usurinta de jandarmi. Cei de la sala de handbal au motive de mindrie. Sint autentici ultras. N-au omorit inca pe nimeni, dar au timp. Galeriile dinamo-steliste au toate premisele sa se infrateasca cu cea din Catania.
Suporteri, fani, ultras… Tema violentei in sport este stringenta in toata lumea si toata lumea se intreaba ce-i de facut. Ce-i de facut, se stie. Suporterii trebuie respectati, fanii trebuie temperati, iar ultrasii – trebuie stirpiti. Sau, mai exact, fenomenul ultras trebuie stirpit. Nu putini sint aceia care considera ca actiunile in forta sint inutile. Violenta genereaza violenta si tinde sa se transforme in reactii in lant. Ultrasii dusmani de moarte pe stadion si prieteni la bere dau surprinzatoare dovezi de solidaritate in lupta cu inamicul. Pe de alta parte, adeptii persuasiunii de catedra stirnesc cel putin zimbete. Dar este oare atit de greu sa deosebesti fanii pasionali care sar calul de ultrasii imbibati cu ura? Aceasta este intrebarea.