Tara comisiilor

Nu avem institutii functionale, dar exista tot felul de comisii, infiintate, de cele mai multe ori, sa serveasca unor scopuri discutabile. Ele paraziteaza, deformeaza si anihileaza beneficiile democratiei.
In anii ’90, observatia comuna arata ca se infiintau comisii pentru a se ingropa scandalurile. In ultimii ani, ele se constituie si actioneaza pe alte principii. O anumita categorie ofera posibilitatea disiparii, ascunderii responsabilitatii. Iliescu nu a indraznit sa condamne Holocaustul pina nu a obtinut acoperirea stiintifica a unei comisii special infiintate. La fel, Basescu mima neintelegerea caracterului criminal al comunismului si s-a blindat cu expertiza furnizata de o comisie alcatuita din voci foarte credibile ale societatii civile si academice. De unii singuri, cei doi presedinti nu ar fi purces la asa ceva si nici nu si-ar fi asumat riscul de a intra intr-un conflict cu cele mai talibane voci ale national-comunismului, de care erau, in fond, legati biografic.
Sub aparenta unui organism democratic, exista, apoi, comisiile tipice de blocaj. Aici putem incadra, in special, comisiile juridice ale Parlamentului, adevarate exponente ale unei oligarhii politice. Ele decimeaza, dupa caz, initiativele menite sa reduca privilegiile si sa mareasca transparenta. Legea ANI a fost decimata, Codul penal varianta Stanoiu a fost acolo ticluit, in acelasi loc se toaca marunt legile justitiei, se ingroapa discutarea votului uninominal sau posibilitatea convocarii unui referendum pe aceasta tema. In paralel, se concep legi care sa corespunda nu unor interese publice, ci problemelor de moment ale unor formatiuni politice. Asa se face ca, mai intii, in loc sa discutam despre oportunitatea votului uninominal, auzim despre modalitatea in care comisia X a ingropat subiectul.
Intilnim, apoi, comisiile speciale, clone ale adevaratelor institutii – comisia speciala de la Cotroceni, care da unda verde anchetarii ministrilor. Pentru ce mai este nevoie de un asemenea organism, unul ce dubleaza sau intermediaza relatia ministrilor cu Parchetul? In fond, dupa caz, in functie de cine se afla la Cotroceni, de relatia presedintelui cu Executivul, aceasta comisie poate fi un mijloc de presiune politica sau de protectie a unui ministru.
Un asemenea model a fost inventat, in oglinda, de Parlament, atunci cind s-a stabilit infiintarea comisiei supranumita "Felix" dupa regulamentul Camerei, neajustat la noua Constitutie. Cu un discutabil sprijin din partea Curtii Constitutionale, care a dat astfel peste cap arhitectura constitutionala a statului (principiul legitimitatii egale Parlament-Presedinte arata ca nici una din parti nu are prevalenta asupra celeilalte, deci nu se pot ancheta reciproc), comisia e o forma institutionalizata a partidei anti-presedinte. Dincolo de opiniile politice, a fost sustinuta de mari retele de interese deranjate de Traian Basescu. Mai mult, comisia s-a transformat ea insasi intr-o instanta judiciara, apreciind ca exista fapte penale in activitatea presedintelui.
Sarabanda comisiilor a prins atit de mult, incit tocmai cei vizati de bratul legii solicita, in contrapartida, organisme de ancheta. Sorin Rosca Stanescu cere o comisie de ancheta a Monicai Macovei, parlamentarii cer, pe voci diferite, comisii politice de anchetare a contractelor cu energie, a interceptarilor, PRM vrea comisie de ancheta a CNSAS etc. In curind, cu o asemenea inflatie, poate vom avea o comisie de anchetare a comisiilor de anchetare. Ar fi un bun prilej de a ne gindi cui folosesc cele mai multe dintre ele.