Caută 
4 MIN
Va rog, cautati in Constitutie termenii „animal", „fiinta", „patruped", „blana", „cel mai bun prieten al omului", „eutanasiere", orice referitor la altceva decit drepturile, obligatiile, libertatile cetatenesti si functionarea statului roman. Evident, nu gasiti. De ce? Fiindca, pina in prezent, nu s-a descoperit ca animalele ar fi capabile sa intre intr-un contract social ori sa faca alegeri morale, putind fi, asadar, privite ca posesoare de drepturi. Pe scurt, animalele nu au drepturi, pentru ca nu au indatoriri cetatenesti. Nu le putem aduce in fata instantei sa raspunda in fata unor legi, pentru ca au zgiriat, muscat, ucis, intepat deliberat, au atentat la bunele moravuri sau au infaptuit „crime" impotriva umanitatii.
Curtea Constitutionala a Romaniei are insa o altfel de filosofie. Dupa cum se stie, a respins legea eutanasierii ciinilor vagabonzi, pe motiv de neconstitutionalitate, acceptind argumentele sesizarii. In aceasta, printre altele, se spune: „Eutanasierea este o masura extrema, care contravine prevederilor referitoare la drepturile animalelor recunoscute de instrumente internationale, reglementari comunitare cu caracter obligatoriu. Legea de gestionare prevede solutia eutanasierii, care se poate aplica curent, in masa, animalelor fara stapin, desi ar fi trebuit sa fie aplicata numai in anumite conditii limitate si stricte, cu caracter exceptional".
Sa urmarim acest principiu, intuindu-i efectele in viata reala. Sint constitutionale masurile de impuscare a ciorilor, luate de citeva administratii locale din Romania? Au fost citeva in ultimii ani si bietele ciori nu facusera decit putin zgomot si, neintentionat, ceva murdarie pe gulerele unor cetateni. Dar campaniile de deratizare obligatorii? S-a demonstrat ca sobolanii sint niste mamifere foarte inteligente, mai asemanatoare oamenilor decit ciinii si pisicile. Sobolanii nu ataca si nici macar nu stau la vedere (sint purtatori de microbi si boli in aceeasi masura ca maidanezii), iar ruda lor mai civilizata, cobaiul, a avut o contributie la dezvoltarea stiintei pe care nici un alt animal nu a atins-o. Singura lor vina este ca oamenilor li se par scirbosi, de aceea nu figureaza intre prioritatile asociatiilor de protectie a animalelor. Dar, altfel, posesorii de hamsteri, ai porcusorilor de guineea, asociatiile chitu-chitu ar fi intreptatite sa atace „legea deratizarii", fiindca este criminal sa „eutanasiezi" familii intregi de sobolanime maidaneza, fara sa-i vezi macar la fata, lasindu-le otrava ca momeala. Sau dezinsectia pentru gindacii de bucatarie si a tintarilor, nu este ea aceeasi „eutanasiere in masa", incriminata, se pare, de Curtea Constitutionala? Nu vom intra in subiectul abatoarelor si conditiilor de viata in care vaci, oi, gaini si porci sint crescuti inainte de a deveni fripturi, pentru ca intram in conflict frontal cu asociatiile gurmanzilor si carnivorilor, cu simpatizanti certi si radicali chiar in sinul Curtii Constitutionale.
Pentru a discuta deschis despre maidanezi, trebuie sa discutam sincer despre idiosincraziile psihice umane, sa patrundem in cotloanele subiectivitatii. Care sint principiile care ne imping la recunoasterea drepturilor regnului animal si cum apare sentimentul de „mila", nutrit de unii semeni? Cind spunem animale, fireste ne referim doar la unele, acelea pentru care unii isi descopera o slabiciune. Nu vom aplica niciodata principiul umanitatii noastre de care facem caz la intregul regn, pentru ca am risca sa ne comportam ca niste tibetani, care se uita pe unde calca in fiecare moment, fiindca ei chiar cred in sacralitatea vietii. Pe scurt: umanitatea fata de ce este viu este slabiciunea fata de ceea ce este „simpatic si placut", cu alte cuvinte tine tot de subiectivitatea umana. Reactionam imediat la privirea jucausa a unui catel, dar sintem scirbiti cind zarim un sobolan si, de aceea, ii declaram, in secret, un mic razboi.
Pentru a intelege resorturile motivatiei Curtii Constitutionale, mai nimerit ar fi sa ne intrebam ce catelus a avut in copilarie Augustin Zegrean, presedintele Curtii, ce pisica ii toarce in brate acasa Aspaziei Cojocaru si de ce Iulia Antoanella Motoc nu tine acasa, intr-o lada, citiva sobolani. Evident, pe anumite subiecte si temporar, omul trebuie sa faca demonstratii de „umanitate". De obicei, atunci cind ii place si ii foloseste in vreun fel. Cocotat in virful lantului trofic, omul a impus propria masura unei realitati pe care o crede data „de la natura." Distopii precum „Planeta maimutelor" a lui Pierre Boulle ne destructureaza aceasta autoperceptie pozitiva. Ce ar fi daca ne-ar judeca, ocroti, batjocori, intr-un viitor imprevizibil, o alta specie, considerata acum inferioara?
In cazul de fata, umanitatea noastra ar fi verificabila prin legi si masuri menite sa nu mai transforme ciinii in maidanezi, animalele in cersetoare ale junglei umane. Decizia Curtii condamna, garantat, viitoarele generatii de maidanezi la aceeasi existenta. Nu vor exista asociatii de protectie a animalelor capabile sa aiba grija de milioane de ciini, nu vor exista administratii locale atit de bogate incit sa-i tina in conditii „umane".
