Transee pentru Legea pensiilor

Cum au dat o raita pe la Guvern trimisii FMI, cum au intrat in vrie prognozele economice. Istoria se repeta, si inca repede. Nu mai departe decit la inceputul anului trecut s-a plecat de la o crestere economica de un procent si s-a ajuns in decembrie la o descrestere de aproape minus sapte. La inceputul lui 2010, tinta aceleiasi cresteri s-a fixat la 1,5 procente. Acum obiectivul a scazut la zero, daca ar fi sa ne luam dupa spusele ministrului de Finante – candidat, de altfel, la remaniere, dupa cum spun alte guri, mai rele.

Intre timp, Guvernul s-a grabit sa-si achite datoriile: a dat magistratilor prima transa din banii cistigati de ei in instante, a dat armatei bani ca sa mentina pacea in Afganistan, a impartit fonduri pentru citeva obiective de infrastructura (intre care si centura Iasului) si cam gata. S-a golit visteria? Foarte probabil, pentru ca nu degeaba suspina ministrul Transporturilor dupa o majorare a taxelor in cazul masinilor de lux.

Acum, si sindicatele bugetarilor se agita din nou, indiferente la suferinta grecilor, dati drept contraexemplu la negocieri si in comentariile privind situatia economica. Altele sunt problemele romanilor, la fel de originale ca si democratia din tara lor. Una dintre ele este scaderea salariilor, dar taman despre asta a discutat, saptamina trecuta, seful delegatiei Fondului Monetar International in Romania cu ministrul Muncii, concluzia fiind ca reforma sistemului de pensii trebuie sa fie gata pina la sfirsitul lunii iunie, iar modificarile privind legea unitara de salarizare in sistemul bugetar ar trebui sa fie terminate pina in luna septembrie. Daca aceasta din urma este in plin proces de ajustare, proiectul legii pensiilor stirneste deja revolta in rindul categoriilor profesionale bine platite de stat. Proiectul se afla inca la Senat, insa batalia finala se va da la Camera Deputatilor.

Opozantii invoca doua principii care ar sta in calea functionarii viitoarei legi. Primul dintre ele este cel al dreptului deja cistigat. Altfel spus, daca cineva are pensie uriasa, aceasta nu poate sa scada. Replica initiatorului proiectului de lege, adica a Guvernului, este ca unele pensii s-au acordat in mod eronat pina acum. Este vorba de cele pentru care contributia la asigurarile sociale a lipsit ori a fost insignifianta. Al doilea principiu este de natura morala: presupunind ca legea va pune toate pensiile pe acelasi calapod – cel al contributivitatii – din momentul in care va intra in vigoare, lasindu-i in pace pe cei care au apucat sa se pensioneze inainte, vor fi diferente mari intre persoane cu vechime, pregatire si palmares profesional asemanatoare. Deci, la munca egala, rasplata va fi diferita.

Solutia pe care insista majoritatea parlamentara este ca absolut toata lumea sa se supuna aceluiasi etalon. Opozitia, sprijinita de cei care au (ori au avut) contributii minuscule la bugetul asigurarilor de stat, ameninta deja cu sesizarea Curtii Constitutionale – care insa se va afla in postura ingrata de a alege practic intre cele doua principii. Mai mult, judecatorii avertizeaza cu o avalansa de procese initiate nu atit de ei, cit de toti cei care isi vor vedea pensiile ciuntite. Cu siguranta, abia dupa aceasta confruntare se va putea spune cit de performant a fost efortul legislativ si cit de utila schimbarea.