Trezirea la realitate

Confruntat cu probleme serioase la capitolele coruptie si competenta, cabinetul Tariceanu contraataca vorbind despre „economia care duduie" si despre programele sociale, cu trimitere in primul rind la marirea consistenta a pensiilor, pe care reuseste sa le finanteze tocmai pentru ca economia merge atit de bine. Realitatea e ca in afara de decizia politica majora de introducere a cotei unice, decizie asumata de altfel de Alianta PNL – PD, in ansamblu, in programul sau electoral, executivul condus de Calin Popescu Tariceanu nu prea are alte argumente solide care sa sustina pretentia sa de a fi considerat drept marele artizan al cresterii economice sustinute a tarii din ultimii ani.

Altele au fost mecanismele importante care au intrat in joc si ele nu au avut si nu au decit in mica masura legatura cu afilierea politica a celor care au asigurat guvernarea in aceasta perioada. E vorba de intrarile masive de bani de afara, atit de la romanii plecati la munca in strainatate, cit si de fluxul investitional incurajat de garantia faptului ca Romania urma sa adere la Uniunea Europeana. Asa se face ca leul s-a intarit semnificativ in raport cu euro si inflatia a ajuns la valori rezonabile. In al doilea rind, competitia bancara acerba a dus la relaxarea creditelor si la cresterea galopanta a consumului. Ceea ce are o parte buna, a crescut Produsul Intern Brut si, inerent, au sporit si incasarile la bugetul de stat, dar si consecinte negative pentru ca, la un moment dat, a fost dat peste cap echilibrul dintre importuri si exporturi.

Oricum, de citiva ani o parte a Romaniei pare sa traiasca intr-o avansata stare de euforie: preturile apartamentelor au crescut de 6-7 ori, cele ale terenurilor din marile orase de zeci de ori, strazile au fost inundate de masini luate in leasing, iar hipermarketurile, aparute ca ciupercile dupa ploaie, sint literalmente asaltate de clienti. Nu e nimic rau in asta. Consumul intern e oriunde in lume un motor important al economiei. Singura problema e aceea ca, asa cum spun americanii, nici un prinz nu e gratuit. Daca nu poti produce pe plan intern suficiente bunuri de consum performante sau daca nu esti in stare sa exporti produse si servicii care sa acopere in mare masura fluxul masiv de importuri, ajungi mai devreme sau mai tirziu in impas. Asa cum se intimpla acum cind importurile sint, dupa doar 9 luni din 2007, cu 15 miliarde euro mai mari decit exporturile, cu 5 miliarde mai mult decit in anul precedent. Cum se apropie sezonul sarbatorilor, ne putem astepta ca la finalul anului curent deficitul total sa ajunga la 20 miliarde euro.

Iar ceea ce este mai grav e faptul ca avem parte de toate aceste ingrijoratoare dezechilibre macroeconomice intr-un moment cit se poate de nepotrivit. Pe de o parte contextul economic international nu e deloc incurajator datorita preturilor tot mai mari la energie, dar si datorita dificultatilor prin care trec in prezent economiile din Statele Unite si din Europa Occidentala. Pe de alta parte, 2008 e un an electoral iar in astfel de situatii ultima grija a guvernantilor este aceea de a se ingriji de disciplina fiscala.

Consideratii de genul celor de mai sus par destul de tehnice, dar vor avea un impact enorm asupra vietii de zi cu zi a romanilor. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, a lansat de altfel un foarte serios avertisment zilele trecute. In acelasi fel, ba chiar mai explicit, s-au exprimat si economistii sefi ai unor banci importante care sint de parere ca anul viitor va fi unul extrem de dificil. Deloc surprinzator insa, discutia publica pe acest subiect a fost destul de timida. Pe linia obisnuita mass media a fost mult mai preocupata de tipul de scandaluri cu care deja ne-a obisnuit. Cu toate acestea s-ar putea ca acum sa fie momentul in care vom consemna inceputul sfirsitului starii de euforie in care Romania traieste de o buna bucata de vreme. Nu va fi deloc placut. Trezirea la realitate nu are cum sa fie placuta pentru cei care cred ca starea de gratie poate continua la nesfirsit. Daca inflatia reincepe sa creasca, deja prognozele BNR si Comisiei Europene au fost revizuite in acest sens, si cresterea economica, ce incetineste multe din promisiunile cu iz electoral, s-ar putea dovedi a fi fara acoperire in realitate.

Mizind nerealist pe o continuare a cresterii economice in ritm inalt, guvernul a crezut ca poate arunca in stinga si in dreapta cu cadouri electorale, intre care se numara si marirea exagerata a pensiilor, lasind scadenta pe seama executivului care ii va urma. Ar putea avea insa parte de o surpriza neplacuta. Aceea ca scadenta cu pricina sa vina de fapt mult mai devreme, ceea ce ar putea incurca destule calcule electorale. Pina la urma insa nu asta este cea mai mare nenorocire. Ci aceea ca nota de plata o vom plati cu totii.