Ultimul tren pentru Geoana

PSD nu se simte prea bine. Ba chiar incepe sa aiba febra. Recentele contre dintre Marian Vanghelie, pe de o parte si Victor Ponta si grupul de la Cluj, de celalalta parte, tradeaza o atmosfera tensionata in interiorul partidului. Creditat de toate sondajele de opinie cit de cit serioase cu scoruri din ce in ce mai mici, PSD se apropie de o criza interna de proportii. Nu-i de mirare ca pesedistii incep sa aiba nostalgia vremurilor de odinioara.

Principala vina pentru situatia actuala a celui mai puternic (inca?) partid din Romania o poarta Mircea Geoana. Misiunea lui Geoana – aceea de a reforma PSD – a fost un esec total. In afara schimbarii citorva lideri din staff-ul formatiunii, presedintele pesedist nu a mai facut nimic. In ultimii doi ani, el s-a prezentat in fata electoratului cu aceiasi oameni de bani gata si cu acelasi discurs de doi lei. (Cind, la mitingul de la Iasi, referindu-se la Basescu, Geoana a spus ca presedintele Romaniei bea o sticla de whisky dimineata, una la prinz si alta seara, un sfert dintre pesedisti au sters-o englezeste ca sa traga si ei o bere – asa de tare i-a ravasit speech-ul „inteligent" al sefului lor).

Mai mult, aducerea de-a dreapta sa a lui Ion Iliescu s-a dovedit o idee dintre cele mai neinspirate. Ca o piaza rea, Iliescu l-a impins de la spate pe Geoana intr-o lupta inegala cu Basescu, din care a iesit batut mar. De fapt, cea mai mare gafa a conducerii PSD a fost tocmai organizarea referendumului pentru demiterea sefului statului. Spre stupoarea pesedistilor (desi grupul de la Cluj a atras atentia asupra acestui aspect) plebiscitul a scos la iveala inadecvarea PSD la noile timpuri. Electoratul sau este acum alcatuit in special din persoane de virsta a treia, prea dezamagite si prea putin informate pentru a mai intra intr-un razboi care, in ultimii 17 ani, nu le-a adus decit promisiuni. 

Disperati, pesedistii cauta in acest moment solutii de redresare a partidului. Cea mai proasta dintre ele ar fi reintoarcerea lui Nastase in fruntea formatiunii. Ex-premierul este cel care a lipit definitiv eticheta de partid al coruptilor pe fruntea PSD. In plus, Adrian Nastase nu a avut niciodata lipici la electorat. Arogant si rapace, alergic la critici, dar imun la sfaturile bune, presarindu-si discursul cu glumite de prost gust, fostul lider pesedist s-a simtit cel mai bine inconjurat de celebrii baroni locali ai PSD. In mijlocul multimii, a parut intotdeauna stingherit si dispretuitor. E adevarat, poate ca Nastase ar fi fost un adversar mai pe masura lui Basescu, dar asta nu ar fi salvat neaparat PSD.

Urmatoarele luni sint esentiale pentru reinventarea PSD ca partid puternic. De asemenea, acest rastimp reprezinta ultima sansa de reabilitarea a lui Mircea Geoana. Daca o rateaza si pe asta, istoria il va pomeni doar ca pe Geoana „Prostanacul". Nu e deloc un titlu de noblete.

Pentru prima oara in ultimii 17 ani, pesedistii chiar trebuie sa se intrebuinteze serios pentru a mai juca rolul principal pe scena politica romaneasca. Clarificarea ideologica si propunerea unui proiect politic de forta, votul uninominal (coroborat cu alegerile interne de partid – de data asta organizate in modul cel mai serios), atragerea intelectualilor autentici de stinga, descoperirea celor mai carismatici lideri politici locali, marginalizarea membrilor de partid controversati, intoarcerea la problemele oamenilor simpli sint doar citeva dintre obiectivele de a caror realizare depinde soarta pesedistilor. Daca viitorul PSD inseamna oameni ca Marian Vanghelie sau ca Gheorghe Nichita, atunci sansele lor la victorie sint minime.

Asadar, la munca, tovarasi!