Un singur pronostic la Haga

Asadar, rusii au mai cistigat o batalie cu Europa, dupa ce, in primavara, au tinut NATO la respect chiar pe teritoriul inamic, la reuniunea liderilor Aliantei de la Bucuresti. De data asta s-au miscat ceva mai mult decit in aprilie: si-au trimis armata in Georgia ca sa preia doua "transnistrii" locale in custodie. Apoi au zimbit cu seninatate Europei legate de miini si de Rusia prin mai multe conducte de gaz si petrol. Majoritatea tarilor europene sint dependente de resursele energetice din Siberia, e de notorietate acest lucru. Stapini peste cea mai intinsa tara din lume, liderii Rusiei sint constienti de arma teribila ingropata adinc in sol, care le permite sa joace independent si de OPEC. Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol viseaza de mult sa inregimenteze Rusia, dar Moscova a acceptat doar statutul de observator. Pe masura ce rezervele mondiale de titei s-au epuizat, lumea incearca sa prinda un loc cit mai bun la conductele care promit sa curga mai mult: zona Golfului, unde s-au abonat americanii, si Rusia, de unde europenii sint nevoiti sa se alimenteze la pachet cu gazele. Este si motivul pentru care Uniunea Europeana, lipsita inca de coeziunea politica a marii puteri economice pe care o reprezinta, nu poate ridica tonul peste o anumita limita. La rindul lor, in Georgia, rusii au tatonat terenul pentru a vedea pina unde pot merge si s-au oprit doar atunci cind au dorit ei, nu cind le-au cerut altii. Mult mai fermi decit europenii, americanii si-au mentinut reticenta fata de intentiile Moscovei dupa invadarea Georgiei. In definitiv, ei nu depind de petrolul si gazele rusesti, ca europenii. Si, dupa epopeea irakiana, nici nu vor ajunge prea curind sa se judece cu vecinii pentru citiva barili descoperiti cine stie unde, asa cum fac la Haga Romania si Ucraina. Foamea de hidrocarburi au adus aceste doua state la Curtea Internationala de Justitie, iar procesul ar urma sa se incheie cel mai tirziu in aprilie anul viitor. La mijloc sint zacaminte estimate la 10 milioane de tone de petrol si 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Pentru comparatie, productia de petrol a Romaniei era de 5 milioane de tone, iar cea de gaze naturale a fost de 12,3 miliarde metri cubi in anul 2006 si a acoperit 69 la suta din consumul national anual total. O miza exista, deci, chiar daca una nu foarte consistenta. Nu se stie cine va iesi mai cistigat din confruntarea romano-ucraineana, iar un pronostic este imposibil de facut. Magistratii Curtii nu ne vor da dreptate noua sau ucrainenilor, ci vor hotari trasarea liniei de demarcatie mai aproape sau mai departe de dorinta fiecarei parti. Suprafata aflata in discutie si care ascunde mare parte din acele resurse energetice insumeaza 12.000 de kilometri patrati (de doua ori cit judetul Iasi) si, cel mai probabil, Curtea o va imparti intre cele doua state. Pledoariile care se fac in aceste zile in fata inaltei instante vor sta la baza determinarii raportului: jumatate-jumatate sau inegal. Dar, dincolo de toata aceasta desfasurare de forte in justitia internationala, un lucru este 99% cert: oala de ciorba a romanului se va incalzi cel putin la fel de scump pe aragaz.