Uzura pieselor grele

A mai ramas o saptamina pina la startul celui mai important eveniment fotbalistic al anului: turneul final al Campionatului European de fotbal, care se va disputa in Belgia si Olanda, sau, mai pe scurt, Euro 2000. Printre cele 16 echipe nationale calificate se afla si Romania, situata in aceasta postura pentru a doua oara consecutiv, in palmaresul deceniului incluzindu-se si trei participari consecutive la turneele finale ale Cupei Mondiale. Euro 2000 inchide ciclul ultimului deceniu al secolului XX, cel mai prodigios din istorie, deceniu care a inceput cu calificarea tricolorilor la "Coppa del Mondo" din 1990, cu antrenorul Emeric Ienei, si iata ca se incheie cu acelasi tehnician la cirma. Simpla coincidenta amintita sugereaza ideea de ciclu. Din echipa care a invins Argentina pe stadionul din Napoli, acum 10 ani, mai fac parte din lotul pentru Euro 2000 doar Gica Popescu, Gica Hagi si Ionut Lupescu. Toti acesti jucatori par a fi acum la ultima strigare. Desi solicitat intens de multe cluburi, cel mai bun fotbalist roman al secolului, Hagi, isi mentine hotarirea de a se retrage din echipa nationala. N-ar fi exclus ca el sa fie urmat de Gica Popescu sau Dan Petrescu, ultimul neparticipant in 1990 doar din cauza unei accidentari. Este, deci, clar ca, dupa Euro 2000, deceniul glorios al fotbalului romanesc se incheie, sarcina continuitatii cazind pe umarul unei alte serii. Pe neasteptate, jucatori ca Adrian Ilie, Filipescu, Dorinel Munteanu intra in categoria veteranilor, in timp ce tineri ca Mutu, Florentin Petre sau Contra de-abia asteapta sa-si asume rolurile de solisti. De altfel, continuitatea valorica a tricolorilor pe parcursul unui deceniu n-ar fi fost posibila fara aparitia unor alte talente care sa umple golurile ramase. Cei doi Gica, Petrescu si (partial) Lupescu, n-au jucat singuri nici in America, nici la Euro 96, nici in Franta. Nationalele succesive s-au creat din mers, pe osatura clasica si mai ales pe fondul unui stil de joc caracteristic, usor de recunoscut.
Insa deceniul de aur al fotbalului romanesc se poate raporta doar la rezultatele anterioare. Intr-adevar, echipa Romaniei din perioada 1990-2000 a obtinut (cu o singura exceptie) toate calificarile posibile, in timp ce in ceilalti ani asemenea performante au fost raritati. Noi nu am avut momente de virf ca ale Ungariei in anii ’50, ale Poloniei in anii ’70 sau chiar al Bulgariei, ajunsa la "World Cup ’94" in semifinale. Virful acestei perioade s-a numit tot USA ’94, atunci cind doar doua lovituri de la 11 m executate neinspirat au adus Romania in postura de (doar) sfert-finalista, dar in urma Bulgariei. De aceea, este legitima dorinta veteranilor echipei, insuflata si celor tineri, de a incheia acest ciclu cu o performanta, in sfirsit, memorabila. Ajunsi, poate, la ultima prezenta in calitate de jucatori la o competitie de asemenea nivel, Hagi si Popescu vor mai mult si nu ne inchipuim altceva decit ca ei vor da totul pentru a realiza acest lucru. Partea mai putin fericita a starii de lucruri este, insa, daca putinta se poate acorda cu dorinta. Aceiasi fotbalisti care duc greul de ani si ani de zile sint mai uzati decit ceilalti. In timp ce Adrian Mutu a jucat extrem de putin in Italia, in timp ce Lupescu si Florentin Petre s-au evidentiat intr-un campionat de foaie verde, intimplarea a facut ca tocmai acum Hagi si Popescu sa ajunga in finala Cupei UEFA cu Galatasaray, finala pe care au cistigat-o. Dan Petrescu a prins si el din plin cel mai agitat sezon al fotbalului intercluburi, jucind pe doua fronturi, cu Chelsea, in "Premier League" si "Champions League", aceleasi lucruri fiind valabile si pentru Adrian Ilie. Sfirsitul unui sezon extenuant nu putea sa nu lase urme in forma de moment a unor jucatori cheie, ajunsi la o anumita virsta, fapt care s-a observat si in partida cu Olanda, de saptamina trecuta. Pe "Amsterdam Arena" s-a vazut un Dan Petrescu anonim, iar Gica Popescu a gafat nepermis si decisiv la cel de-al doilea gol al gazdelor. Cit despre Hagi, in ciuda faptului ca a evoluat la jumatate din posibilitatile sale, a fost motorul tuturor actiunilor bune ale nationalei noastre, ceea ce poate duce la concluzia ca "machidonul" a ramas, in continuare, cheia si lacata jocului tricolorilor. Aproape ca ne este groaza sa ne inchipuim ce s-ar intimpla cu echipa Romaniei in cazul unei eliminari sau accidentari grave a "decarului" nostru, iar faptul ca Ienei a jucat intreg meciul cu Hagi dovedeste ca venerabilul tehnician a fost preocupat mai mult de palmares decit de incercarea unei solutii de avarie. Mai tinar, dar la fel de consacrat, Adrian Ilie vine si el dupa o accidentare care a lasat si lasa in continuare urme.
In concluzie, sintem asaltati de declaratii optimiste si mobilizatoare ale tricolorilor, care vizeaza, in Belgia si Olanda, cea mai buna performanta din istoria fotbalului romanesc. Nu avem nici o indoiala ca tricolorii care alcatuiesc lotul pentru Euro 2000, tineri si batrini, se vor dedica in intregime acestui obiectiv generos, care cuprinde, la inceput, o grupa infernala cu Germania, Portugalia si Anglia. Numai ca totul va depinde de capacitatea de depasire a uzurii pieselor grele, precum si de disponibilitatea antrenorului de a aduce ceva nou, surprinzator, in jocul echipei noastre. Si daca, la primul capitol, ne putem inchipui ca Hagi si Gica Popescu, oameni care si-au petrecut intreaga viata de pina acum pe stadion, vor compensa prin ambitie sechelele unui sezon diabolic, pe celalalta problema sintem cit se poate de sceptici. In rest, vorba lui Gica Popescu, care spunea ca "mai rau ca la Euro ’96 (trei meciuri, trei infringeri – n.r) nu se poate" ramine valabila. (Nicolae GRECU)