Mars de 16 km / zi

Doua eleve din satul Vadu Vejei, comuna Tibana, au ratat sansa de a urma un liceu bun in Iasi din cauza situatiei materiale modeste. In urma admiterii computerizate din vara, Monica a fost repartizata la Colegiul "M. Eminescu" cu media 9,05, iar Andreea la Grupul Scolar "Virgil Madgearu"  (cunoscut ca Liceul Economic 2, situat in zona Mitropoliei) cu media 8,48.

Cu nici o saptamina inainte de inceperea cursurilor, cele doua fete au fost nevoite sa se inscrie la Scoala de Arte si Meserii (SAM) din Tibana, desi nici nu o trecusera pe lista de optiuni.

"Tata s-a interesat cam ce cheltuieli ar fi pe luna daca mergeam la «Eminescu», insa si-a dat seama ca era prea scump pentru noi. Daca ar fi avut cum sa ma intretina acolo, nu m-ar fi oprit nici o clipa sa ma duc", a spus Monica, abtinindu-se sa nu izbucneasca in lacrimi.

Cele doua fete fac acum naveta la SAM Tibana, insemnind zilnic 16 kilometri pe jos, prin noroi si frig. "Ne-am obisnuit, facem neveta la distanta mare din clasele de gimnaziu", au explicat fetele.

La indemnul fostei diriginte

Avind media de admitere 9,05, Monica a optat in vara pentru Colegiul "M. Eminescu" si pentru liceele "D. Cantemir", "Al. I. Cuza" si M. Costin". Cel mai mult si-a dorit sa fie admisa la Colegiul "Eminescu", specializare filologie-franceza, pe care o urmase si fosta ei diriginta. "Fosta mea diriginta m-a indemnat sa dau la «Eminescu», fiindca acolo a terminat si ea. Pe linga imboldul dat de ea, a contat faptul ca sint atrasa de partea umana, plus ca aveam media care imi permitea sa intru", a povestit Monica.

Din alocatii si din salariul tatalui, care variaza intre 200 si 600 de lei pe luna, in functie de vinzarile pe care le face la magazinul satesc unde este angajat, i-ar fi fost imposibil sa faca fata cheltuielilor din Iasi, chiar daca ar fi primit si o bursa. "Sint orfana de mama si am cinci frati. Cel mai mare frate are 19 ani, iar cel mai mic 10. Tata are salariul mic, in general ne descurcam cu ceea ce producem in gospodarie. Daca mergeam la Iasi, mi-ar fi trebuit bani pentru camin, pentru uniforma, pentru transport ca sa vin acasa…", a explicat Monica.

Sora mai mare a Monicai a trecut printr-o experienta similara in urma cu trei ani. "Sora mea a facut un singur an la Grupul Scolar «V. Adamachi» din Iasi. A renuntat tot din cauza banilor", a afirmat Monica.

"Nici mama, si nici tata nu au serviciu"

Situatia materiala a familiei a impiedicat-o si pe Andreea sa-si continue studiile la Grupul Scolar "Virgil Madgearu", specializarea Turism si alimentatie. "Noi sintem opt frati, iar eu sint cea mai mica. Nici mama, si nici tata nu au serviciu, lucreaza in gospodarie si in agricultura", a spus Andreea.

Neavind posibilitatea materiala sa invete carte in Iasi, celor doua adolescente nu le-a ramas decit sa se inscrie la Scoala de Arte si Meserii din comuna. Aici, Monica face naveta din clasa a VI-a, in timp ce Andreea, din acest an, intrucit in gimnaziu a facut naveta la Scoala din Runcu, aflata la 5 kilometri de satul natal.

Zilnic, Monica si Andreea trebuie sa parcurga pe jos 16 kilometri dus si intors, deoarece in comuna nu exista nici un microbuz scolar, in ciuda faptului ca au fost depuse la Inspectorat mai multe cereri in acest sens.

In urma cu patru ani, conducerea scolii a reusit cu sprijinul unei fundatii romano-germane sa usureze situatia elevilor navetisti cel putin in perioada cu vreme buna. "Am primit din partea unei fundatii 25-30 de biciclete pentru navetistii din clasele a IX-a si a X-a, astfel ca, pe vreme buna, veneau la scoala cu bicicleta. Acum nu avem nici macar aceasta posibilitate", a precizat Petrica Dieaconu, directorul SAM Tibana.

Programul zilnic

Chiar daca incep orele la 12:15, cele doua fete se trezesc dimineata devreme, pentru ca pina la 10, cind trebuie sa plece de acasa, sa dea o mina de ajutor in gospodarie. "Pai fac curat in camera, in bucatarie si la animale. La animale nu fac singura, ci cu tata sau cu unul din frati", a povestit Monica.

De la 12:15 si pina la 18.00, Monica si Andreea, colege de clasa, sint la ore, care adesea devin obositoare. "In clasa sintem 46 de copii. Nu venim toti, in fiecare zi, insa tot sintem 36-38 mai mereu. In pauze e nebunie, galagie mare, nu ai cum sa repeti pentru un obiect la care stii ca trebuie sa te asculte", s-a plins Andreea.

Dupa incheierea programului, Andreea si Monica, impreuna cu alti patru colegi, o iau din nou la picior spre casa, alti 8 kilometri. "Acum, cind terminam orele este intuneric, dar, fiind in grup, nu ne este frica, chiar daca trebuie sa trecem si prin padure. Lumina nu avem decit cind intram in sat", a adaugat Andreea.

Pe timp de iarna, pentru a nu se imbolnavi, atit Andreea, cit si Monica stau in gazda, la Tibana. "Cind ploua si e noroi venim, insa cind da frigul ne cautam gazda. De regula stam la femei in virsta care nu mai au pe nimeni. Nu ne iau bani, parintii platesc cu lemne de foc, in bani insemnind in jur de 100 de lei pe luna", a explicat Monica.

"Nu vreau sa imi fac sperante"

Tot din vinzarea lemnelor, Monica si Andreea pun bani deoparte pentru a cumpara ce au nevoie la scoala. "Eu merg des la padure, aproape ca nu este zi sa nu merg cu parintii si cu fratii la padure. Eu string crengile, surcelele si rumegusul. M-am obisnuit, nu mi se pare greu. Fiind de la tara, am fost invatate sa facem de toate. Din banii pe care ii luam pe lemne, string din timpul vacantei de vara pentru haine, incaltaminte si caiete", a povestit Andreea. Ambele eleve iau si bursa in cadrul programului "Bani de liceu", insa o dau in casa, pentru ca parintii sa cumpere ceea ce este nevoie.

Dirigintele lor de la SAM Tibana, Dan Diaconu, regreta faptul ca Monica si Andreea se pierd din cauza problemelor financiare din familie. "Statul ar trebui sa gaseasca o formula prin care unor copii buni, deosebiti, cum sint Monica si Andreea, pe baza de ancheta sociala, sa le acorde o bursa mai consistenta care sa acopere costurile scolarizarii in unitatile unde acestia doresc sa invete", a semnalat el.

Pe fondul lipsurilor, cele doua adolescente, invatate cu greutatile de la o virsta frageda, nici nu mai indraznesc sa viseze la o facultate ori cel putin la o scoala postliceala. "Nu vreau sa imi fac sperante inca o data. Pina terminam scoala de aici se pot schimba multe. Probabil ca cel mai bine ar fi sa ne angajam, sa ne gasim un loc de munca", a spus Monica cu dezamagire in glas.