Afaceri de miliarde facute de dupa gratii

Dupa ce a fentat moartea cu Revolutia, ieseanul face acum, de dupa gratii, tranzactii imobiliare a caror valoare iti taie rasuflarea. Omul care in urma cu 20 de ani ucidea doi arabi la Hotel Unirea vrea acum sa devina un important afacerist in Iasi. El nu a mai vazut lumea de cind a fost arestat, in 1988, dar stie ce are de facut cu miliardele pe care le are deja adunate in cont: va cumpara camine studentesti, le va renova, apoi le va inchiria. Este doar unul din planurile sale. Si mai are multe altele. Povestea ultimului iesean condamnat la moarte, care a reusit sa devina multimiliardar din spatele gratiilor, in rindurile urmatoare.

Mic de statura, ras in cap, imbracat cu pantaloni de culoare neagra si o camasa cu mineca scurta, Vasile Livadaru (40 de ani) trece printre agenti si ii saluta respectuos. In puscarie toata lumea il cunoaste. Unii ii spun chiar "taticule". "Odata cu mine a venit la inchisoare, iar eu in doi ani pot sa ies la pensie", calculeaza un agent al penitenciarului. Din anul 1988, de cind a fost incarcerat, parca a trecut o vesnicie, iar cei trei ani si sase luni pe care ii mai are de stat dupa gratii i se par cei mai grei.

Mi-e frica, s-au schimbat multe"

"Mi-e frica cind voi pune piciorul pe pamint afara, pentru ca s-au schimbat multe", spune Vasile Livadaru. Linistit, el incepe sa povesteasca fapta pentru care a stat in inchisoare jumatate din viata. "Lucram ca sofer la Antibiotice, iar impreuna cu doua inginere mergeam sa dezinfectam unitati. In acea zi am primit permisiunea de la unitate sa le duc la masa", isi aminteste Livadaru.

Dupa ce le-a dus pe cele doua femei la hotel Unirea, a ramas sa le si astepte. "Ele s-au intilnit cu doi arabi, studenti in anul VI la Medicina. Cind am ajuns la hotel, cineva mi-a sugerat ca studentii au bani la ei, iar eu am vrut sa ii fur. Tatal meu lucra atunci ca paznic la hotel si i-am spus ca ma duc sa beau un suc si sa maninc o ciorba. El nu a vrut sa ma lase, mi-a zis ca imi aduce el, dar eu am refuzat", spune Vasile Livadaru.

Cind a ajuns la restaurantul de la ultimul etaj s-a asezat linga masa celor doi arabi. Astfel, a reusit ca din buzunarul unuia sa fure 800 de dolari. "Nu m-am multumit cu atit si am incercat sa fur si de la al doilea. Insa m-au vazut, iar unul din ei a scos un cutit si mi-a dat in cap, aici unde am placa pusa", spune Vasile Livadaru, si ridica mina pentru a indica locul unde a fost lovit.

Atunci el l-ar fi muscat de mina pe student si i-ar fi luat cutitul, injunghiindu-l de doua ori, in git si in inima. "Al doilea a sarit cu o sticla de sampanie si m-a taiat la barba, unde am si semn. L-am impins si, pentru ca nu era nici calorifer, nici altceva de care sa se sprijine, a iesit prin geam si a cazut de la etaj", isi aminteste Vasile Livadaru.

Apoi s-a dus acasa, unde a aruncat si banii. "M-am intors la fata locului. Atunci tatal meu a incercat sa ia crima asupra lui, iar studentii arabi care aflasera deja unde stau mi-au sechestrat familia. Pina cind nu s-au convins ca am fost arestat nu le-au dat drumul", spune detinutul.

"Moldovene, e gata, s-a terminat! E razboi civil"

Sentinta judecatorilor a fost dura: condamnarea la moarte. Decizia a ramas definitiva in 1989. Dupa ce a stat o perioada in arest la Iasi, a fost transferat la Penitenciarul Jilava. "In arest am stat 14 zile fara apa si fara mincare si mereu legat. La Jilava am fost inchis cu alti doi detinuti in Fort 13. Am fost tinuti si acolo legati cu lanturi de picioare si de briu ", isi aminteste detinutul.

Aceeasi celula, aflata sub pamint, le servea ca dormitor, baie si bucatarie. "Aveam vizete jos si cind ne aducea mincare trebuia sa intind farfuria. Baga polonicul prin vizeta si cit iti cadea in farfurie atit mincai. Ne mai arunca si o bucata de mamaliga, noi in spuneam «chirpic», iar de multe ori imi era frica sa nu o scap. Ne mai curgea si apa in cap, ca daca stateam sub pamint se infiltra apa", spune Vasile Livadaru.

Mai bine de un an a stat legat cu lanturi si nu si-a vazut nici macar o data concubina si cele doua fiice pe care le-a lasat acasa. Rupt de realitate, Vasile Livadaru astepta din moment in moment sa fie executat. "Speranta de viata nu mai aveam. Zi de zi asteptam sa fim executati. Inaintea noastra au fost impuscati doi frati din Oradea si urmam noi trei. Nu se stia cind, puteam fi noi, puteau fi detinutii politici", spune barbatul.

La sfirsitul anului 1989, cind unul din agenti a intrat in celula, Livadaru se astepta sa fie impuscat. "A venit un gardian si mi-a spus "Moldovene, e gata, s-a terminat. E razboi civil". I-am zis sa ne spuna, ca sa nu mai stam in stres, cind ne impusca. Ne-a zis ca nu aici e razboiul, ci afara. Nu l-am crezut, asa ca ne-a adus un aparat de radio. Primele cuvinte pe care le-am auzit au fost "Nu trageti, frati romani! Armata e cu noi!", isi aminteste Livadaru.

Insa nici macar vocile de la radio nu i-au convins pe cei trei condamnati la moarte, ei crezind in continuare ca asculta o piesa de teatru. "Dura de citeva ore si nu se mai termina, iar unul din colegi mi-a zis ca e posibil sa fie doua piese de teatru. Gardianul m-a luat si m-a infasurat in lanturi si m-a dus afara ca sa vad. Am vazut focuri de arma si am crezut ca sint trageri de noapte. Am stat 10 minute, dupa care m-au dus inapoi si mi-au zis sa nu spun de unde am aparatul. I-am spus ca daca vine cineva maninc radioul si tot nu zic de unde il am", spune detinutul. Dupa Revolutie, pe 14 aprilie 1990, a aflat ca nu va fi impuscat, ci va trebui sa execute 28 de ani de inchisoare.

"Ma cam incurc cu banii astia noi"

De atunci a fost la toate penitenciarele din tara. "In afara de Slobozia, la toate Penitenciarele din tara am fost. Unde auzeam ca e mai bine, sint mai bune conditiile si se munceste, mergeam si eu. Am cusut si papuci, am muncit si la ferma in agricultura, peste tot unde puteam. Asta a fost felul meu de a supravietui", spune Vasile Livadaru.

De 20 de ani de cind a fost incarcerat spune ca s-au schimbat multe, nu a putut lua parte nici macar la inmormintarea tatalui sau, care a decedat in 1999, si nici nu si-a vazut cele doua fiice crescind. "Din 1988 nu am iesit afara. Am fost transferat la penitenciare, am mai fost la instanta, insa nu am fost niciodata intr-o permisie. Acum imi pare bine ca dubele au geamuri si vad si eu ce e pe afara. Si cu banii am o problema, ma tot incurc cu banii astia noi, ca eu de cind am furat cei 800 de dolari nu am mai vazut bani", spune detinutul.

Traieste numai din dobinda

Tot dupa gratii a reusit sa agoniseasca o avere impresionanta. A strins bani vinzind terenuri. Cele citeva bucati de pamint la Rediu, Miroslava si in zona Popas Pacurari pe care le-a mostenit de la mama au fost punctele de plecare, care i-au adus barbatului o avere impresionanta de citeva miliarde. Banii i-a pus intr-un cont, iar dobinda este transferata in contul pe care il are in Penitenciar.

Mai are insa si terenuri. Doar cu banii pe care ii primeste lunar ca dobinda, Vasile Livadaru reuseste sa isi cumpere diverse lucruri de la chioscul din penitenciar, sa vorbeasca la telefon cu fiicele si prietenii sai si sa isi ajute fiica, care este studenta. Nu vrea sa spuna cita avere are, spunind doar "mai multe miliarde de lei". Averea sa a fost confirmata si de angajatii Penitenciarului. Chiar in aceste zile, barbatul este in tratative cu un important om de afaceri din Iasi care urmeaza sa mearga in Penitenciar cu notari pentru a cumpara de la Livadaru un teren.

Cind va fi pus in libertate, barbatul viseaza sa isi deschida o afacere. "Vreau sa imi deschid o agentie imobiliara. Ma gindesc sa cumpar doua paliere dintr-un camin din Puskin (n.r., Titu Maiorescu) si sa le renovez. Apoi sa le inchiriez la studenti. Daca vrei, poti sa faci de toate", spune barbatul.

Singurul lucru de care pare sa ii fie frica este faptul ca nu se va putea adapta. "Nu stiu ce vor gindi oamenii despre mine. Cind imi vor vedea cazierul, ce vor zice? Afara s-au schimbat multe", spune cu teama miliardarul detinut.

Dupa o ora, Vasile Livadaru s-a intors in camera sa de detentie de la Sectia VII. Pentru inca 3 ani si 6 luni, cei trei condamnati pe viata si ceilalti doi colegi care au peste 15 ani de inchisoare de executat vor continua sa fie familia lui.